INVITAȚIE Prea Cucernice Părinte, Prăznuirea Tuturor Sfinţilor (Duminica I-a după Rusalii) ne îndeamnă să lăudăm cu dreaptă credinţă numele lor. Parohia noastră îi are ca patroni spirituali pe ”Toţi Sfinţii” (patriarhii, proorocii, Apostolii, mucenicii, ierarhii, cuvioşii, cuvioasele, pustnicii şi drepţii). Preotul Paroh, Pompiliu Nacu, împreună cu consilierii parohiei noastre au plăcerea de a Vă invita…
Episcopia Ortodoxa ROMÂNĂ A ITALIEI Sfantul Neagoe BASARAB – OCROTITORUL FRĂŢIEI nepsis ITALIA ” Domnitor preaînţelept Intre căpeteniile neamului românesc, ctitor de lăcaşuri sfinte, prieten al sfinţilor părinţi, învăţător Luminat de Duhul Sfânt şi mare iubitor de Ritmo, Sfinte Neagoe Voievod roagă pe Hristos Dumnezeu SA mânuiască sufletele noastre “. TROPARUL SF. Voievod Neagoe BASARAB…
În după amiaza zilei de duminică 18 mai 2014, după Sfânta Liturghie, a avut loc cea de a IX-a Ediţie a Sărbătorii Popoarelor, la care cu ajutorul lui Dumnezeu și a credincioșilor din Parohia din Milano Nord-Monza am participat la toate edițiile. Un număr important de persoane au luat parte la această sărbătoare etnoculturală, la…
Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan
Acest Sfant Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el, odata, pesti la marea Tiberiadei cu fiii sai, a venit Iisus si, stand pe tarm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicand: “Iacob si Ioan, veniti dupa mine si va voi face pe voi pescar de oameni”. Deci, lasand ei pe tatal lor in corabie, au mers dupa Iisus si mult i-a iubit pe dansii.
La ultima întâlnire administrativă din luna martie, care a avut loc în Protopopiatul Lombardia II Nord, preoții participanți au hotărât ca tinerii să se întâlnească la un picnic în perioada pascală în Parohia ”Tuturor Sfinților” din Milano Nord-Monza. Această iniţiativă s-a conturat a doua zi de Sfintele Paşti, pe 21.04.2014, după Sfânta Liturghie, când un grup consistent de la parohia gazdă au primit pe ceilalți tineri din celelalte parohii. Participanții au fost însoțiți de preoți, iar dacă erau minori de părinții lor. Tinerilor din parohia gazdă, li s-au adăugat un grup important de la Parohia Milano Vest Rho-Passirana, însoțiți de părintele Anatolie Cazacu și tinerii de la Como.
Învierea lui Iisus Hristos nădejde învierii noastre
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Sărbătoarea Sfintelor Paşti nu este doar o amintire sau comemorare a unui eveniment petrecut acum doua mii de ani, ci este participarea noastră plenară la Învierea lui Hristos. De aceea, şi slujbele noastre se referă la prezent, aşa cum spune un text din canonul Învierii, care spune: ”Astăzi toate sau umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele dedesubt”.
La sărbătoarea Învierii Domnului creştinii mănâncă miel şi pască, care este un ritual moştenit din tradiţia ebraică. Pentru evrei era mielul pascal, dar şi un preparat alimentar tradiţional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subţiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paştilor în loc de pâine. Pentru creştini pasca are o nouă semnificaţie,…
Lettera Past PASQ 2014 Pastorala Pasti 2014 FINALE
Epistola Pastorală la Slăvitul și Luminosul Praznic
al Învierii Domnului din Anul Mântuirii 2014
Învierea Domnului – Învierea tuturor !
† SILUAN
Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei
Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,
Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler,
și tuturor Credincioșilor drept-slăvitori
care ascultă sau citesc această Epistolă Pastorală,
Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel înviat din morți,
iar de la noi, arhierești binecuvântări,
dimpreună cu străvechiul salut:
Hristos a înviat!
Sfânta Euharistie și „păguboasa evlavie”
Prof. Hrysostomos Stamoulis
Sfântul Chiril al Alexandriei este unul din cei mai importanți teologi ai Bisericii și, alături de Sfântul Atanasie al Alexandriei, exponentul prin excelență al teologiei alexandrine. Nu încape nicio îndoială că teologia sa, extrem de dinamică și provocatoare la modul fecund, pe parcursul mai multor secole s-a aflat atât la periferia teologiei occidentale, dar și a celei ortodoxe. Iar dacă absența teologiei sale din perimetrul gândirii teologice occidentale, considerată a fi dominată de antropocentrismul nestorian, poate fi înțeleasă, „disprețuirea” sa în scrierile teologice ortodoxe rămâne până astăzi o întrebare fără răspuns[2]. Și afirm aceasta deoarece teologia marelui scriitor alexandrin, admiratorul „slujitoarei Iconomiei divine”, a Născătoarei de Dumnezeu, pecetea Părinților și a sinoadelor noastre ecumenice, și desigur nu doar a celui de al treilea, constituie fundamentul teologiei unor sfinți precum Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama, Macarie al Corintului, dar și al mișcărilor isihaste și filocalice în ansamblul lor, iar astăzi constituie miezul dialogului Bisericii Ortodoxe atât cu Romano-catolicismul, dar și cu așa-numiții Pre-calcedonieni.
Sfântul Chiril al Alexandriei, ilustrație de minologhion bizantin, sec. XI
Astfel, pe bună dreptate [Sfântul Chiril al Alexandriei] ar putea fi caracterizat drept isihast înainte de isihaști, dar și filocalic înainte de filocalici. Și am să mă explic. Am puternica impresie, din ceea ce am studiat până acum și din cercetarea pe care am făcut-o asupra textelor sale timp de cel puțin optsprezece ani, că influența cea mai profundă asupra corpusului teologic al sfântului Macarie, dar și asupra mișcării filocalice în ansamblul ei, spre exemplu asupra lui Neofit Kavsokalivitul, care se află în legătură cu tema Sfintei Euharistii, temă care i-a preocupat prin excelență pe teologii acelei perioade, este un împrumut din teologia sfântului Chiril. Și desigur este un împrumut luat din comentariul său la Evanghelia după Ioan[3], după părerea mea, capodopera sfântului Chiril dar și cel mai bun comentariu la Evanghelia după Ioan. În cadrul său se demonstrează că discursul interpretativ este și discurs dogmatic și viceversa. Aici apar de asemenea identități care salvează unitatea tradiției ortodoxe și care au fost sacrificate din când în când în spațiul teologiei ortodoxe contemporane sau au fost dinadins ignorate în cadrele căutării unui scientism scolastic absolut și extrem.
În primele cinci săptămâni, în perioada Postului Mare, în fiecare duminică seara după orele 18.00 preoţii şi credincioşii ortodocşi; greci, români, ruşi, moldoveni şi ucraineni din Milano şi împrejurimi s-au întâlnit în câte o biserică pentru a participa la slujba vecerniei. În seara zilei de duminică 6 aprilie, în Duminica Sfintei Maria Egipteanca, a avut loc ultima întâlnire, în Parohia „Toţi Sfinţii” din Milano Nord-Monza. După slujba vecerniei a predicat părintele Arhimandrit Teofilatto Vitsos, Vicarul Italiei din Mitropolia Ortodoxă Greacă a Italiei ce ţine de Patriarhia Ecumenică şi iniţiatorul acestor întâlniri. În general, după fiecare vecernie unul din preoţii participanţi ai unui patriarhat a ţinut o predică pe tema duminicii respective. De asemenea, au mai participat doi preoţi ruşi, în frunte cu Pr. Arhimandrit Ambrogio Makar, iar ca invitaţi din partea parohie noastre a luat parte: pr. Cazacu Anatolie de la Milano Vest – Rho, pr. Laurenţiu Nacu de la Pioltello şi pr. Sergiu Arcăleanu slujitor în parohia noastră.
Maria Egipteanca. În a cincea Duminică din Postul Mare Biserica o pomeneşte pe Maria Egipteanca, o sfântă ascetă, model de adâncă luptă cu patimile, care prin pocăinţă a reuşit sa devină o persoană îmbunătăţită. Aşa cum vedem din istoria vieţii sale, aceasta, înainte de a cunoaşte calea sfinţeniei era o femeie uşoară care-şi petrecea viaţa în dezmăţuri şi desfrâu, însă în urma unui semn dumnezeiesc se a schimba radical. În viaţa sa păcătoasă nu era conştientă că trăieşte contradicţie cu poruncile lui Dumnezeu. Într-o zi s-a îmbarcat pe o navă pentru a merge în Ţara Sfântă, crezând că această ieşire este încă un prilej de distracţii. Va ajunge la Ierusalim şi se va îndrepta împreună cu mulţimea de pelerini către locul unde se afla cinstita cruce şi mormântul unde a fost aşezat Sfântul Trup al Domnului. În momentul în care a ajuns la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci şi a vrut să intre în Biserică, o forţa nevăzută o va opri de mai multe ori să intre în Casa Domnului.
Omelia a San Giovanni Climaco
Nella Chiesa Ortodossa la quarta domenica della Quaresima è dedicata alla memoria del santo Giovani Climaco, uno dei più importanti uomini di fede, cosi chiamato per averci lasciato la teologia della scala spirituale che unisce il Cielo con la terra. Il giorno della sua commemorazione cade il 30 marzo per tutte le Chiese da cui è venerato. Giovanni Climaco è conosciuto anche con il nome di Scolastico, da non confondere però con San Giovanni Scolastico, Patriarca di Costantinopoli.
Notizie su di lui sono conservate in una breve Vita scritta dal monaco Daniele di Raito. Questo santo è nato in Siria, si trasferì nel monastero del Sinai all’età di sedici anni, diventando novizio sotto l’egida di un monaco chiamato Martyrius. Quando quest’ultimo morì, Giovanni, desideroso praticare la vita ascetica si trasferì in una caverna ai piedi del monte Sinai, a otto kilometri dall’attuale monastero di Santa Caterina, dove iniziò a vivere come anacoreta.
