Există vreo legătură între sărbătoarea creştină a „Tuturor Sfinţilor“ şi sărbătoarea păgână Halloween?

Capitol extras şi îmbunatăţit din cartea “Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi”, autor pr. Pompiliu Nacu, Editura Egumeniţa, 2010 

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor încearcă să surprindă mulţimea norului de sfinţi. fiind dedicată martirilor[1], apoi va deveni o sărbătoare comună tuturor sfinţilor ce au existat în istorie, a celor care s-au nevoit în căutarea sfinţeniei, a celor pe care-i cunoaştem, dar şi a tuturor celor ale căror nume şi urme s-au pierdut[2]. Sărbătoarea a fost introdusă oficial în Antiohia în veacul al IV-lea şi este atestată de o Omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur adresată tuturor Sfinţilor Martiri, unde spune că era prăznuită în prima Duminică după Rusalii: „N-au trecut încă şapte zile de când am săvârşit Sfântul Praznic al Rusaliilor şi iarăşi ne-a venit ceata dănţuitoare de mucenici, dar, mai bine spus, tabără şi oaste de mucenici, cu nimic mai prejos decât tabăra de îngeri pe care a văzut-o patriarhul Iacob, ci în întrecere cu ea şi egală ei“[3]. În Biserica din Apus va fi introdusă oficial de Papa Bonifaciu în prima duminică după Rusalii, deci se sărbătoarea la fel ca în Biserica de Răsărit. La 3 mai 605 vor fi îndepărtaţi din templul păgân Panteon toţi idolii şi acesta va fi consacrat Fecioarei Maria şi tuturor sfinţilor martiri. În zona franco-germană, în secolul al IX-lea, sărbătoarea începe să se celebreze în luna noiembrie, iar un papă va muta din considerente practice celebrarea tuturor sfinţilor la 1 noiembrie. Din 1004 va deveni o sărbătoare de toamnă de pomenire a morţilor, ce va rămâne în tradiţia occidentală până astăzi.

Congres Mitropolitan

CONGRESUL MITROPOLITAN

ANUL MÂNTUIRII 2014

CĂTRE TOT CLERUL, CINUL MONAHAL

SI POPORUL DREPTSLĂVITOR

DIN INTREAGA MITROPOLIEMitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale [2] 1 Bd du Général Leclerc 91470 Limours – Franța tel: (33) 1 64 91 59 24 ; fax: (33) 1 64 91 26 83; e-mail: cabinet@mitropolia.eu; site: www.mitropolia.eu

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Iubiți frați și surori întru Domnul,

În acest an, activitățile din Mitropolia noastră au avut ca moment culminant organizarea Congresului Mitropoliei și a Adunării Mitropolitane găzduite de Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei, la sanctuarul din Valle de los Caidos (”Valea Căzuților”) – Escorial, Spania, între zilele de 11 și 15 iunie. Cele două organisme statutare ale Mitropoliei noastre, fiind constituite din reprezentanți ai Centrelor eparhiale, parohiilor și mănăstirilor, clerici și mireni, sunt un cadru de manifestare a comuniunii și coresponsabilității pentru soluționarea problemelor administrative și pastoral-misionare comune, dar și un bun prilej de aprofundare a unor teme duhovnicești importante pentru viața fiecăruia dintre noi și pentru comunitățile în cadrul cărora ne trăim credința. La acest eveniment au participat peste 170 de delegați din întreaga mitropolie.

La Istanbul, pe urmele Martirilor Brâncoveni – DRUMUL CRUCII

La Istanbul, pe urmele Martirilor Brâncoveni – DRUMUL CRUCII

  Zilele acestea, pe 15 august, se împlinesc 300 de ani de la uciderea marelui domnitor Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi. Un martiriu care a însângerat istoria lumii prin cruzimea şi nedreptatea lui şi pe care “Formula AS” l-a reconstituit, pas de pas şi clipă de clipă, printr-o călătorie la locul evenimentelor –

Cei doi Iuda de la Mânăstirea Hurezi

“Nu voi da somn ochilor mei şi repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului şi sălaş Dumnezeului lui Iacob”. Sunt cuvintele domnitorului Constantin Brâncoveanu, sculptate în pisania de deasupra intrării în biserica mare a Mânăstirii Hurezi, mânăstirea sa de suflet. În numai trei ani, a ridicat biserica, iar pictura, devenită marcă a stilului brâncovenesc de mai târziu, avea să fie terminată după încă un an. Într-atât de mult s-a ataşat de această ctitorie a sa din tinereţe, într-atât de mult s-a regăsit în liniştea de taină a Hurezilor, încât, cu mult înainte să-şi presimtă sfârşitul, Constantin Vodă a hotărât că acolo avea să-şi ducă somnul de veci. Şi-a comandat el însuşi o criptă de marmură albă, impozantă şi sobră, pe care a aşezat-o chiar sub tabloul minunatei sale familii, să-i vegheze la căpătâi, până la sfârşitul zilelor, Maria Doamna şi cei 11 iubiţi copii ai săi. Mai mult, a insistat ca, tot acolo, să fie înconjurat de strămoşii săi cei mai de seamă şi de rudele cele mai apro­piate, cu toţii pictaţi în pronaos, de jur-împrejurul mormântului.

La intrarea în biserica mânăstirii te întâmpină scena fabuloasă a unei veritabile reuniuni de familie! Începând cu Datco din Brâncoveni, boier de secol XVI, cu Basarab al III-lea cel Bătrân şi cu postelnicul Constantin Cantacuzino, familia domnului Constantin îi are alături pe cei mai de seamă dintre Brâncoveni, Basarabi şi Cantacuzini, toată elita munteană de sfârşit de secol XVII. “Aici sunt pictaţi părinţii doamnei Maria, aici sunt părinţii domnului Constantin…”, îmi spune, cu glas jos, în ton cu solemnitatea cernită ce domneşte la Hurezi, una dintre măicuţe. Ingeniozitatea pictorilor e maximă: toate rudele, indiferent de locul pe care îl au de-a latul celor patru pereţi, privesc spre colţul din dreapta, în care se găseşte Constantin Brâncoveanu, soţia sa, Maria, cu cele şapte fete şi cei patru băieţi.

Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria şi copiii lor: Ştefan, Constantin, Matei, Radu, Smaranda, Safta, Ancuţa, Bălaşa, Stanca, Ilinca şi Maria – Frescă de la Hurezi

Stau în penumbra bisericii, chiar în dreptul domnului Constantin, cu spatele la familia sa, şi mă uit, fermecat de frumuseţea picturii, în ochii luminoşi şi cuminţi ai boierilor din alai, adunaţi ca la praznic, în jurul marelui domnitor, când, deodată, pe peretele din stânga intrării, observ un personaj îmbrăcat într-o mantie vişinie, care stă cu privirea întoarsă în cealaltă parte, de parcă ar vrea să fugă din zid. Puţin mai la stânga, un alt boier, cu chipul ceva mai tânăr, evită, şi el, să-l privească pe domnitor. Au în ochi o ciudată apăsare, prevestitoare de rău. Mă întorc uimit spre măicuţa care mă însoţeşte, rugând-o să îmi explice ciudăţenia de pe fresca bisericii. Cine sunt cei doi bărbaţi din marea familie reprezentată în pictură, care nu se uită la Constantin Brâncoveanu? Ce tâlc ascunde scena aceasta aşa de neverosimilă?

Sfinţii români – a doua Duminica după Rusalii

Suflul religios al unei naţiuni se transpune în scrierile, spiritualitatea şi trăirea sfinţilor, care prin exemplele vieţii lor oglindesc în practică cuvintele lui Hristos. Toate neamurile creştine, atât cele din Antichitate, din Evul Mediu, cât şi cele din lumea contemporană au sfinţii lor. Fiecare neam creştin îşi are, pe lângă sfinţii a toată lume, şi sfinţii săi naţionali.  Există sfinţi local, ai unor biserici sau mănăstiri; sfinţi naţionali, ai unor biserici autocefale şi sfinţi universali care sunt veneraţi de toată Biserica Ortodoxă sau Catolică, aşa cum sunt Sfinţii Apostoli, Sfinţii Iustin, Ciprian, Atanasie cel Mare, Efrem Sirul, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Andrei Criteanul şi alţii. În Calendarul ortodox se găsesc numeroşi sfinţi începând cu grecii şi romanii care au dat un mare număr de sfinţi şi continuând cu daco-geţii, sirienii, egiptenii, perşii, armenii, popoarele ortodoxe din Balcani, ruşii şi sfârşind cu neomartirii, adică martirii mai noi din perioada modernă şi contemporană care au pătimit pentru apărarea credinţei creştin-ortodoxe.

Sfantul Evanghelist Ioan

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan

Acest Sfant Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el, odata, pesti la marea Tiberiadei cu fiii sai, a venit Iisus si, stand pe tarm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicand: “Iacob si Ioan, veniti dupa mine si va voi face pe voi pescar de oameni”. Deci, lasand ei pe tatal lor in corabie, au mers dupa Iisus si mult i-a iubit pe dansii.

Invierea Domnului In Parohia Milano Nord-Monza

Învierea lui Iisus Hristos nădejde învierii noastre

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Sărbătoarea Sfintelor Paşti nu este doar o amintire sau comemorare a unui eveniment petrecut acum doua mii de ani, ci este participarea noastră plenară la Învierea lui Hristos. De aceea, şi slujbele noastre se referă la prezent, aşa cum spune un text din canonul Învierii, care spune: ”Astăzi toate sau umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele dedesubt”.

Pastorala la Invierea Domnului

Lettera Past PASQ 2014 Pastorala Pasti 2014 FINALE

Epistola Pastorală la Slăvitul și Luminosul Praznic
al Învierii Domnului din Anul Mântuirii 2014
Învierea Domnului – Învierea tuturor !
† SILUAN
Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei
Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,
Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler,
și tuturor Credincioșilor drept-slăvitori
care ascultă sau citesc această Epistolă Pastorală,
Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel înviat din morți,
iar de la noi, arhierești binecuvântări,
dimpreună cu străvechiul salut:
Hristos a înviat!

Sfânta Euharistie și „păguboasa evlavie”

Sfânta Euharistie și „păguboasa evlavie”

Prof. Hrysostomos Stamoulis

Sfântul Chiril al Alexandriei este unul din cei mai importanți teologi ai Bisericii și, alături de Sfântul Atanasie al Alexandriei, exponentul prin excelență al teologiei alexandrine. Nu încape nicio îndoială că teologia sa, extrem de dinamică și provocatoare la modul fecund, pe parcursul mai multor secole s-a aflat atât la periferia teologiei occidentale, dar și a celei ortodoxe. Iar dacă absența teologiei sale din perimetrul gândirii teologice occidentale, considerată a fi dominată de antropocentrismul nestorian, poate fi înțeleasă, „disprețuirea” sa în scrierile teologice ortodoxe rămâne până astăzi o întrebare fără răspuns[2]. Și afirm aceasta deoarece teologia marelui scriitor alexandrin, admiratorul „slujitoarei Iconomiei divine”, a Născătoarei de Dumnezeu, pecetea Părinților și a sinoadelor noastre ecumenice, și desigur nu doar a celui de al treilea, constituie fundamentul teologiei unor sfinți precum Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama, Macarie al Corintului, dar și al mișcărilor isihaste și filocalice în ansamblul lor, iar astăzi constituie miezul dialogului Bisericii Ortodoxe atât cu Romano-catolicismul, dar și cu așa-numiții Pre-calcedonieni.

Sfântul Chiril al Alexandriei, ilustrație de minologhion bizantin, sec. XI

Astfel, pe bună dreptate [Sfântul Chiril al Alexandriei] ar putea fi caracterizat drept isihast înainte de isihaști, dar și filocalic înainte de filocalici. Și am să mă explic. Am puternica impresie, din ceea ce am studiat până acum și din cercetarea pe care am făcut-o asupra textelor sale timp de cel puțin optsprezece ani, că influența cea mai profundă asupra corpusului teologic al sfântului Macarie, dar și asupra mișcării filocalice în ansamblul ei, spre exemplu asupra lui Neofit Kavsokalivitul, care se află în legătură cu tema Sfintei Euharistii, temă care i-a preocupat prin excelență pe teologii acelei perioade, este un împrumut din teologia sfântului Chiril. Și desigur este un împrumut luat din comentariul său la Evanghelia după Ioan[3]după părerea mea, capodopera sfântului Chiril dar și cel mai bun comentariu la Evanghelia după Ioan. În cadrul său se demonstrează că discursul interpretativ este și discurs dogmatic și viceversa. Aici apar de asemenea identități care salvează unitatea tradiției ortodoxe și care au fost sacrificate din când în când în spațiul teologiei ortodoxe contemporane sau au fost dinadins ignorate în cadrele căutării unui scientism scolastic absolut și extrem. 

Maria Egipteanca

Maria Egipteanca. În a cincea Duminică din Postul Mare Biserica o pomeneşte pe Maria Egipteanca, o sfântă ascetă, model de adâncă luptă cu patimile, care prin pocăinţă a reuşit sa devină o persoană îmbunătăţită. Aşa cum vedem din istoria vieţii sale, aceasta, înainte de a cunoaşte calea sfinţeniei era o femeie uşoară care-şi petrecea viaţa în dezmăţuri şi desfrâu, însă în urma unui semn dumnezeiesc se a schimba radical. În viaţa sa păcătoasă nu era conştientă că trăieşte contradicţie cu poruncile lui Dumnezeu. Într-o zi s-a îmbarcat pe o navă pentru a merge în Ţara Sfântă, crezând că această ieşire este încă un prilej de distracţii. Va ajunge la Ierusalim şi se va îndrepta împreună cu mulţimea de pelerini către locul unde se afla cinstita cruce şi mormântul unde a fost aşezat Sfântul Trup al Domnului. În momentul în care a ajuns la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci şi a vrut să intre în Biserică, o forţa nevăzută o va opri de mai multe ori să intre în Casa Domnului.

Vecernii ortodoxe la Milano

Omelia a San Giovanni Climaco

Nella Chiesa Ortodossa la quarta domenica della Quaresima è dedicata alla memoria del santo Giovani Climaco, uno dei più importanti uomini di fede, cosi chiamato per averci lasciato la teologia della scala spirituale che unisce il Cielo con la terra. Il giorno della sua commemorazione cade il 30 marzo per tutte le Chiese da cui è venerato. Giovanni Climaco è conosciuto anche con il nome di Scolastico, da non confondere però con San Giovanni Scolastico, Patriarca di Costantinopoli.

Notizie su di lui sono conservate in una breve Vita scritta dal monaco Daniele di Raito. Questo santo è nato in Siria, si trasferì nel monastero del Sinai all’età di sedici anni, diventando novizio sotto l’egida di un monaco chiamato Martyrius. Quando quest’ultimo morì, Giovanni, desideroso praticare la vita ascetica si trasferì in una caverna ai piedi del monte Sinai, a otto kilometri dall’attuale monastero di Santa Caterina, dove iniziò a vivere come anacoreta. 

La festa dell’Annunciazione

La festa dell’Annunciazione Una persona che entra in una chiesa ortodossa vede sempre sulle porte centrali dell’iconostasi la scena dell’Annunciazione: sul battente destro c’e l’icona della Vergine Maria e sul battente sinistro l’arcangelo Gabriele. L’idea centrale che vuole sottolineare l’immagine dell’Annunciazione (in greco “Buona Notizia”) è “l’inizio dell’ingresso del Logos di Dio nell’umanità attraverso il…

Sfantul Grigorie Palama

Daca în prima duminică a Postului Mare praznuim biruinţa Ortodoxiei asupra iconoclasmului, a doua Duminică a Postului Mare este închinată Sfântului Grigore Palama, ce marchează biruinţa Bisericii Ortodoxe, care a avut loc în secolul al XIV-lea, cand apar în Occident diferite curente raţionaliste de înţelegere a dogmelor, care erau centrate mai mult pe filosofia antică decât pe trăirea credinţei. Sfantul Grigore Palama, ancorat în revelaţia Sfintei Scripturi şi bazându-se pe scrierile Sfintei Tradiţii şi a Sfinţilor Părinţi, dar şi pe experienta Sfinţilor isihaşti, demonstrează că trairea mistică este posibilă, şi poate duce pe om la îndumnezeire, deoarece omul este chemat la sfinţenie şi la unirea cu Dumnezeu încă de pe pamant: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16; Levitic 11, 45).

Procesiune in Duminica Ortodoxiei in parohie si prezenta icoanei in Vechiul Testament

 Icoana în Sfânta Scriptură

Atunci când o persoană intră în spațiul sacru al unei biserici, indiferent dacă acesta este un credincios sau necredincios, ia contact cu reprezentările murale, cu icoane pictate și simbolismul lor. Pentru un non-credincios simbolurile pot fi elemente destul de ciudat, fără nici un sens în viața sa personală, dar pentru un credincios ele nu se opresc în fața realităţii materiale ce se află în fața sa, ci încearcă prin meditație să găsească răspunsuri ale tainei icoanei, asupra spiritualităţii sale, şi-i oferă atât cât îi stă în putinţă lumina divină și frumusețea feței lui Dumnezeu.

Nu voi încerca să dau o definiţie icoanei, ci voi prezenta câteva elemente generale privind fundamentul biblic al icoanei.

CUVÂNT CĂTRE COPIII ȘI TINERII DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A ITALIEI LA ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR

Dragi copii și tineri învățăcei,

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu și Tatăl,
și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!
Dat fiind că în zilele care urmează începe un nou an școlar, început ce coincide și cu Noul An Bisericesc (în 1 septembrie),