Pentru cinci minute de mânie organismul nostru e lipsit de apărare pentru 5-6 ore

ortodoxie biserica monzaProf. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog afirmă: “Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează celulele gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apărare și astfel se poate declanşa boala”.

În cartea „Inteligenţa Materiei” s-a demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. Descoperirile fizicii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colapseze undele de energie şi le transformă în particule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzutul în văzut. Gândul e creator, e cea mai puternică forţă din univers. Iar Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele de realităţi posibile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gândurile noastre, doar una. Celulele au inteligenţa lor. Celulele reacţionează la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experiment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu imagini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, măsurătorile arătau cum spirala de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schimbate cu un film de groază, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contractându-se. Cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organismul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.

Învierea lui Iisus Hristos nădejde învierii noastre

Învierea lui Iisus Hristos nădejde învierii noastre

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Sărbătoarea Sfintelor Paşti nu este doar o amintire sau comemorare a unui eveniment petrecut acum doua mii de ani, ci este participarea noastră plenară la Învierea lui Hristos. De aceea, şi slujbele noastre se referă la prezent, aşa cum spune un text din canonul Învierii, care spune: ”Astăzi toate sau umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele dedesubt”.

Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui om, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiunea minunea în sine, fiindcă depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai grăitor al tainei praznicului sunt valurile numeroşilor creştini care iau parte la această sărbătoare a bucuriei, a împăcării şi luminii, lumină care potrivit tradiţiei trebuie dusă şi în case.

La evrei cuvântul Pascha (pesah), înseamna trecere, fiind sărbătoarea anuală a azimilor fiind instituită de Moise şi însemna trecerea,  în amintire trecerii  evreilor prin Marea Roşie şi a eliberării lor din sclavia egipteană (Ieşire XII, 27). Data prăznuirii era 14 Nissan si coincidea cu prima luna plină de după echinocţiul de primăvară. Din evraică a trecut în limba latină sub formula Pascha, fiind cea mai importantă sărbătoare creştină, care reprezintă misterul Învierii Mântuitorului Hristos.

Semnul Sfintei Cruci

S-a stabilit că obiceiul facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, potrivit. Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea spune că a descoperit, în special, proprietăţile bactericide unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.

Duminica Sfintei Cruci

În a treia Duminica din Postul Mare, Biserica Ortodoxă a sărbătoreşte Cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce. Calendaristic, dar şi liturgic, în Biserica Ortodoxă ziua Crucii se sărbătoreşte în fiecare vineri prin postire, fiindcă aceasta este zi de întristare care ne aminteşte de Patimile şi Răstignirea Mântuitorului. Din punct de vedere istoric această sărbătoare este amintită într-un vechi manuscris descoperit la Ierusalim din secolul XIII, sărbătoarea din această duminică din Postul Mare se intitula: ,,Praznicul celei de a treia închinări a Crucii”.

Zilele babei (sau babelor) sau babele

Numeroase surse leagă începutul primăverii de Zeul Marte, dar şi de Baba Martie sau Baba Dochia. Nu mă voi opri asupra aspectelor istorice şi sensurilor mitologice pe care le are Zeul Marte, Zeiţa Mamă, sau Baba Martie la romani, la turci sau bulgari, ci voi încerca să fac câteva referiri generale la ceea ce este specific poporului român.

În DEX cuvântul babă (баба) este de origine bulgară, iar în limba greacă se spune βάβα, βάβω şi are sensul de „femeie bătrână”, de „bunică” sau “femeie în vârstă”, trecută de prima tinereţe. În vorbirea curentă când te adresezi unei peroane cu acest apelativ poate avea un sens ireverenţios. La români zilele babei marchează sfârşitul iernii şi anunţă începutul primăverii, fiind considerate primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, perioadă în care vremea este adesea foarte schimbătoare. Tradiţia profană leagă zile babelor, de primele nouă zile ale lunii martie, de sosirea primăverii, mai exact de Baba Dochia, personaj din mitologia populară.

Cine a fost Baba Dochia sau Odochia? (cea care leapădă cojoacele) Este un personaj important în mitologia română. Sunt numeroase versiuni ale acestui mit al cărui nume se pare că derivă în calendarul bizantini de la Sfânta Evdochia, care a trăit în vremea împăratului Traian şi care este sărbătorită la 1 martie. Mitul Dochei spune că: “era o bătrână care a plecat cu oile la munte îmbrăcată cu nouă cojoace; vremea a început să se încălzească şi plouând zilnic a început să-şi lepede cojoacele, unul după altul, până când, în ultima zi, un îngheţ brusc a degerat-o, lăsând-o în chip de stană de piatră pe munte, împreună cu turma sa”[1].

Tradiţii profane de primăvară – Mărţişorul şi  Babele

În următoarele rânduiri voi încerca să schiţez câteva ideii despre două sărbători de primăvară ale românilor, este vorba despre Mărțișor şi zilele Babelor. Deşi vorbim despre două evenimente care ţin de tradiţia populară profană şi considerăm că nu au tangenţe cu viaţa bisericii creştine, totuşi trebuie să le rememorăm pentru că altfel este riscul de a le pierde ireparabil. În secolul vitezei nu ne interesează trecutul, ci numai prezentul. A pierde legătura cu trecutul, chiar dacă acesta este profan, este un mare risc de a rămâne fără rădăcini, iar o cultură fără rădăcini şi fără trecut este o cultură sortită pieirii, este o lume fără istorie.

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională care marchează începutul primăverii şi corespunde zilei de 1 Martie, fiind una dintre sărbătorile populare româneşti autentice. Ea se celebrează în Moldova; Bulgaria, Macedonia, Grecia, dar mai ales în România. Cuvântul „mărţişor” este diminutivul cuvântului Martie, care în limba greacă înseamnă (Μάρτης – Martis). În această zi se oferă mici cadouri fetelor, mamelor sau surorilor. Aceste cadouri pot fi simboluri de animale, flori, inimioare; darurile fiind legate cu un şnur de culoare albă şi roşie, care din punct de vedere simbolic exprimă dragostea şi nobleţea. Ele se înmânează celor iubiţi şi stimaţi ca un semn de respect şi dragoste la 1 Martie, odată cu sosirea primăverii.

Scurt cuvânt catehetic despre Triod

 

Triodul este una din cele trei perioade a anului liturgic, care mai este numită și perioada prepascală fiind și numele unei cărți liturgice ortodoxe, folosit pentru unsprezece săptămâni care precede Paștilor. Astfel, Triodul mai este şi carte liturgică a Bisericii Ortodoxe de rit bizantin.

Numele de Triod vine din termenul grecesc triodion (τριώδιον), compus din cuvintele: „tria” (τρια) trei şi „odi” (ώδή), (tria-trei și odi/cântare în trei ode sau strofe), ceea ce înseamnă trei cântări poetice ale „canonului” de la utrenie, în loc de nouă cât se cântă peste an în timpul Octoihului. Nu înseamnă că dacă strofele cântărilor sunt mai puține slujbele sunt mai scurte, dimpotrivă, uneori slujbele sunt mult mai lungi. Poeţii Triodului sunt teologi care vorbesc de misterul Învierii, meditând zilnic şi având ca sursă de inspiraţie textele biblice, de aceea în fiecare zi este citită câte o compoziţie poetică  care are o anume pedagogie spirituală şi o direcţie teologică. 

Conferinţă în Parohia din Milano Nord-Monza despre: ”Medicină şi spiritualitatea creştină”

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Siluan, în seara zilei de joi 12 februarie 2015 în Parohia „Toţi Sfinţii” din Milano Nord-Monza a avut loc întâlnirea lunară din Protopopiatul Lombardia II Nord. La această întâlnire a fost invitata diac. prof Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie din Iaşi şi realizatorul emisiunii; “Lumina celui nevăzut” de la Tv. Trinitas, care a vorbit despre: ”Medicină şi spiritualitatea creştină (convergențe dintre experienţa filocaliei şi rezultatele neuroştiinţelor). În prima parte pr. protopop Pompiliu Nacu, a arătat care sunt ultimele descoperiri în domeniul medicinii, ce înseamnă neuroştiinţele şi care sunt paşii pe care i-a făcut ştiinţa, în general, către teologie. În termeni generali, neuoroştiinţele studiază sistemul nervos aplicând metodologia științifică în analiza funcţionării neuronale. În prima parte părintele Sorin l-a citat de mai multe ori pe Evagrie Ponticul, care vorbeşte despre abandonul omului vechi şi dobândirea unei vieţi reînnoite, a omului nou. Întreaga luptă a sufletului se dezvoltă între efortul de a te depărta de patimi şi în a dobândi virtuţile.

Socrate e Gesù

Socrate di Atene[1] (470-399 a. C.) è il personaggio più enigmatico di tutta la storia della filosofia. Fu definito il padre di varie correnti filosofiche ed e stato condannato per la sua attività di filosofo. Fu accusato, processato e condannato alla morte, perché “introduceva nuovi dei e portava i giovani alla perdizione”. Da una parte Gesù entrando in terra pagana compie le profezie che erano fate, non soltanto dai profeti del antico Testamento, ma anche dai filosofi pagani. In questo seno vi daro un esempio tra Gesù e Socrate.

Sfintii Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan

In fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt praznuiti Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare,Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur. Aceasta sarbatoare semnifica unitatea crestinilor. Dupa ani de dispute intre comunitatile crestine, pe tema – cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi, s-a hotarat in urma visului pe care l-a avut episcopul Ioan al Evhaitelor, in timpul imparatului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie sa fie ziua de cinstire comuna a celor trei ierarhi.

Botezul Domnului

bisericamb_icoana-botezului-DomnuluiPe 6 ianuarie praznuim Botezul Domnului, cunoscut in popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mantuitorului in Iordan, Poarta si denumirea de “Epifanie” sau “Teofanie”, cura Termeni provin din limba Greaca si inseamna “aratare”, “descoperire”. De ce aratare sau descoperire? Pentru ca in momentul in cura Hristos a botezat Fost, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu Sa coborat chip de porumbel si una peste stat El, iar Tatal un marturisit: “Acesta este fiul Meu cel iubit, intru Cura am binevoit! ” (Matei 3, 17). In sens acest, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Hristos na ajuns cunoscut tuturor cand Sa nascut, ci cand Sa botezat”.

Boboteaza – scurt istoric

Nașterea Domnului

Naștera Mântuitorului gr. Crăciunul este una din primele sărbători creștine închinate Mântuitorului. Conform unei vechi tradiţii, recensământul lui Cezar August a avut loc la 25 decembrie 754 Ab Urbe condita (de la întemeierea Romei), în timpul căruia s-a întâmplat Naşterea Domnului (Luca 2, 1). Era legată de Solstiţiul de Iarnă, când zilele încep să crească şi soarele răsare mai devreme. Mântuitorul Însuşi fusese numit de prooroci „Soarele Dreptăţii” (Maleahi 3, 20) şi „Răsăritul cel de sus”, iar Iisus S-a numit pe Sine „Lumină a lumii” (Ioan 9, 5). În secolul al patrulea în Răsărit Naşterea Mântuitorului se sărbătorea împreună cu Dotezul Domnului, la 6 ianuarie. Fiind o sărbătoare creștină, poporul roman a lergat numele sărbătorii, de Sfanta Scriptură unde Dumnezeu este numit şi “Cel vechi în zile” (Daniel 7, 13).

Revoluția sexuală

Gabriele Kuby: „România nu este deloc înapoiată, ci dimpotrivă. Să nu credeţi că toate lucrurile bune vin din Occident”

kuby-1
de Ştefana Totorcea. Ştiri pentru viaţă, 10 noiembrie 2014
Între 3 şi 6 noiembrie 2014, sociologul german Gabriele Kuby a venit în România pentru a-şi promova carte proaspăt lansată, Revoluţia sexuală globală: Distrugerea libertăţi în numele libertăţiiprintr-o serie de conferinţe susţinute la Iaşi, Bacău, Constanţa şi Bucureşti.Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică şi mamă a trei copii.
Cartea dumneavoastră despre revoluţia sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un şoc”. Ce anume este atât de şocant în ea?
Pentru majoritatea oamenilor este un şoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluţiei sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reuşit să ofer o imagine completă a revoluţiei sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu ştiu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânţa de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate ţările occidentale şi se extinde în toată lumea.
Unii ar putea să vă râdă în nas, reproşându-vă că vă place teoria conspiraţiei.
Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conştientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o ţară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi ştiţi mai multe decât mine despre rezistenţă, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societăţii.
Puteţi face o comparaţie între felul în care comunismul a afectat familia şi felul în care o afectează feminismul anti-familie şi ideologia de gen? Vorbiţi-ne puţin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea şi libertatea.
Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinţilor de a-şi educa propriii copii, de a-i ţine într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertăţii. Subtitlul cărţii mele este „Distrugerea libertăţii în numele libertăţii”. Şi cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comunişti, ci şi pentru nazişti, Biserica este întotdeauna cel mai mare duşman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoţi şi episcopi, i-au închis şi i-au torturat şi aşa mai departe. Naziştii au făcut asta, comuniştii au făcut asta. Această nouă mişcare nu torturează încă, dar începe să trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – şi luptă pe faţă împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării acesteia la Naţiunile Unite şi în instituţiile Uniunii Europene. Aceasta este principalul lor duşman.

Anul 2014 dedicat Sfintei Euharistii și Sfinților Brâncoveni Conferințe, întâlniri, evenimente – Protopopiatul Lombardia II Nord

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei, în ziua de joi-6 noiembrie 2014, în Parohia “Toți Sfinții” din Milano Nord-Monza a avut loc Conferința cu titlul: „Euharistia Bisericii și conștiința euharistică a creștinilor”, care a fost susținută de pr. Popa Gheorghe, profesor al Facultății de Teologie din Iași și Prorectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Această întâlnire din Protopopiatul Lombardia II Nord, face parte din şirul de întâlniri propuse de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru Anul 2014 dedicat Sfintei Euharistii și Sfinților Brâncoveni.