Postul este o practică întâlnită în aproape toate religiile lumii, fiind o perioadă de înfrânare sau abținere de la unele alimente şi băuturi alcoolice, pentru o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă. Mulți creștini neglijează Postul Mare și posturile în general şi îl privesc doar ca pe o perioadă în timpul căreia „trebuie” să-şi împlinească obligația religioasă — împărtășania „o dată pe an” și să se supună unor restricții alimentare ce urmează a fi înlocuite curând cu dezlegarea de după Paște.
În perioada Păresimilor (Quadragesima) sau în Postul Mare, se sărbătoresc două din cele mai importante sărbători, Floriile și Marea Duminică a Învierii Domnului. În această perioadă, biserica recomandă să nu se mănânce de dulce și cheamă la stăpânirea de sine prin rugăciunile specifice, fiind interzise petrecerile, jocurile, nunțile, certurile, cuvintele urâte și înjurăturile. Tema raiului pierdut care este pusă la începutul Postului Mare, trimite în cele 40 de zile la tema întoarcerii şi restaurării chipului alterat al omului, care prin Hristos Înviat redă chipul stării primordiale.
O să ne întrebăm ce legătură are această cu începutul postului? Are deoarece căderea protopărinţilor noştri este legată de neascultare, de porunca postului. Mulţi spun că postul nu este absolut necesar pentru mântuire, că nu este poruncă dumnezeiască. Nimic mai fals, fiindcă prima şi cea mai veche poruncă pe care a dat-o Dumnezeu a fost postul, când spune: „Adame, din toţi pomii raiului poți să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci!”. Pentru neascultare, pentru nerespectarea poruncii postului, protopărinții noștri Adam şi Eva au fost scoşi din rai. Așadar, boala vine din neascultare, însă putem să ne îndreptăm prin pocăinţă. Avem numerose exemple în Sfânta Scriptură în care se arată că patriarhii şi proorocii au postit. Moise a postit timp de patruzeci de zile şi prin pregătire personală urcă pe Muntele Sinai (Ieșire 24, 18) ca să primească Cuvântul lui Dumnezeu, care a rămas scris pe Table Legii. Ilie a postit patruzeci de zile apoi la văzut pe Domnul în peștera Hozeva, atât cât îi este cu putinţă omului să vadă (III Regi 18, 8-13). Profetul Daniel postește şi se roagă pentru templul din Ierusalim, pustiit de păgâni, şi pentru iertarea păcatelor poporului lui Israel
Prima zi a Postului Mare se mai numește şi Lunea curată, zi în care oamenii obișnuiau să se purifice, să curețe spațiul în care trăiesc prin practici rituale. În unele sate, lunea de la începutul postului era zi de Spolocanie, adică vasele din care s-a mâncat până la Lăsatul Secului se spălau cu leșie şi se urcau în pod, unde se păstrau până la Paşti. În afară de abținerea de la mâncare și de la băutură, unii creștini în anumite zile nu mâncă o zi întreagă, adică țin post negru, sau mâncă doar pâine și beau apă spre seară. Postul este o înfrânare de la orice pornire trupească, lăsând spațiu pentru Învierea Mântuitorului Iisus. Deși vorbim de o practică străveche, care era ținută cu strictețe în vechime, datorită stilului de viață modern și a influențelor occidentale, mai ales la oraș, ținerea lui de credincioși s-a redus simțitor, doar la zilele de miercuri și vineri, sau la prima și ultima săptămână din post.
