Semnul Sfintei Crucii este permanent prezent în viața creştinului, străjuiește lăcașurile de închinare, se găsește în casele noastre, la căpătâiul mormintelor, pe cărțile de cult, pe obiectele bisericești, pe porțile de intrare în curte și la răscruce de drumuri. Viaţa creştinului se desfășoară sub semnul crucii, de la începutul vieții până la sfârșit, iar importanța ei stă în jertfa lui Hristos care a biruit prin moartea sa moartea, deși putea să o evite. Cuvântul Crucii rămâne o mare taină dumnezeiască, el a fost definit „iubirea dumnezeiască ce depășește orice înțelegere omenească”, este deplina măsură a dragostei lui Hristos pentru lume, este coborârea Sa în lume, este biruința asupra răului, asupra morții, biruința împotriva obstacolelor vieții şi dificultăților, nu prin evitarea sau ocolirea acestora, ci prin asumarea lor.
Fiind așezată în centrul postului în această zi se face procesiunea cu Sfânta Cruce, așa cum se fac procesiuni cu icoanele și cu moaștele sfinților. Într-un cerc, centrul este punctul de referință pentru multe calcule matematice, la fel și în perioada Postului Mare, venerarea Crucii este centrul său, evidențiind dimensiunea sa mântuitoare și cosmologică. Crucea joacă un rol important în viața noastră personală, dar și în cult, de aceea Biserica Ortodoxă a hotărât să-i fie dedicată o duminică în timpul Postului Mare. În a treia Duminica din Postul Mare, Biserica Ortodoxă sărbătorește cinstita şi de viață făcătoare Cruce. Calendaristic, dar şi liturgic, în Biserica Ortodoxă ziua Crucii se sărbătorește în fiecare vineri prin postire, fiind zi de întristare care ne amintește de Patimile şi Răstignirea Mântuitorului.
Din punct de vedere istoric Sărbătoarea din Duminica a III-a din Postul Mare este amintită într-un vechi manuscris descoperit la Ierusalim în secolul XIII, ce se intitula: ,,Praznicul celei de a treia închinări a Crucii”[1]. De ce se vorbește de a treia închinare? fiindcă completa, în primul rând Înălțarea Sfintei Cruci din 14 septembrie, care ne amintește descoperirea ei la Ierusalim de Sfânta Elena, apoi a doua sărbătoare ne amintește de procesiunea de la 1 august care comemora victoria împăratului Heraclie asupra perșilor şi întoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim în anul 630.
După unii, venerare ar avea drept origine transferul de la Ierusalim, la Apameia al unui fragment al crucii de către Arhiepiscopul Ierusalimului confratelui său Alpheios, de Apameia, pentru construcția unei biserici[2]. După alții, Sfânta Elena i-a dat ar fi dat un fragment al Sfintei Cruci episcopului Apameiei. Este sigur că în secolul al VIII-lea era sărbătorită la Constantinopol.
[1] Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, p. 332.
[2] Ibidem, p. 332.
Pr. Pompiliu Nacu
