Învierea lui Iisus Hristos nădejde învierii noastre
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Sărbătoarea Sfintelor Paşti nu este doar o amintire sau comemorare a unui eveniment petrecut acum doua mii de ani, ci este participarea noastră plenară la Învierea lui Hristos. De aceea, şi slujbele noastre se referă la prezent, aşa cum spune un text din canonul Învierii, care spune: ”Astăzi toate sau umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele dedesubt”.
Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui om, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiunea minunea în sine, fiindcă depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai grăitor al tainei praznicului sunt valurile numeroşilor creştini care iau parte la această sărbătoare a bucuriei, a împăcării şi luminii, lumină care potrivit tradiţiei trebuie dusă şi în case.
La evrei cuvântul Pascha (pesah), înseamna trecere, fiind sărbătoarea anuală a azimilor fiind instituită de Moise şi însemna trecerea, în amintire trecerii evreilor prin Marea Roşie şi a eliberării lor din sclavia egipteană (Ieşire XII, 27). Data prăznuirii era 14 Nissan si coincidea cu prima luna plină de după echinocţiul de primăvară. Din evraică a trecut în limba latină sub formula Pascha, fiind cea mai importantă sărbătoare creştină, care reprezintă misterul Învierii Mântuitorului Hristos.
