Duminica Ortodoxiei, o zi identitară
În data de 30 Octombrie 2016 în Parohia ”Toți Sfinții din Milano Nord Monza” a avut loc sărbătoarea „Zilelor Portului Popular Românesc“, sărbătoare culturală instituită în întreaga Italie din iniţiativa şi binecuvântarea Prea Sfinţitului Siluan. Prin această sărbătoare, dar şi prin altele încercăm să redescoperim şi să cultivăm gustul pentru valorile culturale care ne sunt specifice. Anul acesta în comparaţie cu anul trecut am observat că atât tinerii, cât şi adulţii şi-au luat cu mult timp în urmă sarcina de a achiziţiona un costum popular din zona de obârşie. În deschiderea sărbătorii ce s-a desfăşurat în curtea bisericii, s-a făcut prezentarea costumelor populare din diferite zone ale ţării. Am putut descoperi că numeroase simboluri religioase precum: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa de vie, spicul de grâu, strugurele, păunul
-
- Tinerii Nepsis Monza prezentand dansul hore mare
-
- prezentatorii costumelor populare din diferite zone ale ţarii
-
- prezentatorii costumelor populare din diferite zone ale ţarii
-
- foto de grup cu enoriasii parohiei monza
-
- foto de grup cu enoriasii parohiei monza
-
- foto de grup cu enoriasii parohiei monza
-
- foto de grup cu enoriasii parohiei monza
şi numeroase figuri geometrice, se regăsesc cusute pe costumele noastre populare. Costumele populare româneşti ne oferă un bun prilej de a reflecta nu numai din punct de vedere artistic sau folcloric asupra portului românesc, ci şi teologic. Putem constata că în Biserica Ortodoxă putem vorbi despre îndumnezeirea omului, însă putem afirma că mai există şi sfinţirea obiectelor şi lucrurilor pe care omul le foloseşte. Astăzi ne-am obişnuit să folosim consumist lucrurile cu care intrăm în contact şi începem să nu le mai dăm valoare, însă în trecut oamenii credincioşi preţuiau fiecare obiect pe care îl primeau şi îl aveau, ca pe un dar de la Dumnezeu. În vechime simbolurile sfinte ale bisericii nu se limitau doar la lăcaşul de cult, ci se vedeau ca într-o oglindă şi în portul popular românesc. Ştim că veşmintele preoţeşti se sfinţesc prin rugăciuni speciale. Chiar dacă nu putem vorbi de rugăciuni speciale de sfinţire, s-ar putea afirma că şi costumele populare primesc o binecuvântare, mai ales cele cu care creştinii mergeau sau merg la biserică, prin grija cu care erau cusute, spălate şi prin împrumutarea simbolurilor religioase, chiar dacă nu vorbim de rugăciuni speciale de sfinţire. Toate aceste elemente ne arată că în Hristos, prin Sfântul Duh se reface armonia între om şi obiectele pe care acesta le foloseşte, fiindcă prin pogorârea Sfântului Duh în lume, „Care pe toate le sfinţeşte“, natura nu este o masă informă, materie moartă, ci se îndumnezeieşte. Acest lucru îl surprinde mai ales arta populară românească unde se observă o întrepătrundere între harul sfinţitor şi măiestria cu care sunt lucrate obiectele ce împodobesc bisericile, ceea ce poate fi considerată o sacralizare a naturii. Astfel, constatăm că lemnul încrustat cu motive religioase, picturile pe sticlă, porţile de lemn, figurile geometrice pe care le putem descoperi în arhitectura bisericilor din Nordul Moldovei sau în zona Maramureşului şi elementele simbolice, aşa cum sunt: strugurele, spicele de grâu, floarea soarelui şi crinul ce sunt sculptate pe catapetesmele bisericilor noastre înseamnă o aducere a naturii în maxima apropiere de Dumnezeu, o sacralizare a acestora în cadrul cultului divin ce are în centru Sfânta Liturghie. După ce au fost prezentate costumele populare, tinerii parohiei noastre au deschis a doua parte a programului cu două dansuri populare, iar grupuri de credincioşi au dansat şi au interpretat cântece specifice zonelor din care provin: Moldova, Ardeal, Maramureş, Dobrogea şi Banat. Pentru toţi cei prezenţi a fost o mare încântare, iar aceste momente ne arată că fără o întărire a credinţei şi o recuperare a ceea ce ne este specific, există riscul pierderii ireparabile a unor valori creştine, culturale şi de tradiţie.
Pr. Pompiliu Nacu
Articole Similare
