Sărbătoarea denumită Sântandreiul, Moș Andrei sau Indrea este o sărbătoare cu dată fixă, ce are loc la 30 noiembrie, iar în calendarul ortodox este numită ziua Sfântului Apostol Andrei. Născut într-o familie de pescari, din Bethsaida, în nordul Israelului și frate al Apostolului Petru, Sfântul Andrei şi-a început misiunea de creştinare a neamurilor în jurul anilor 49 – 50 d.Hr., după Înălţarea lui Iisus Hristos la cer. După tragerea la sorți fiecăruiapostol i-a revenit sarcina de a propovădui cuvântul Domnului într-o parte a lumii. Din cuvântul Sfântului Apostol Pavel aflăm despre sciți, iar (Coloseni 3, 11), apoi Iipolit Romanul către sfârșitul secolului al II-lea şi începutul secolului al III-lea scria că: „Andrei a rostit cuvântul Evangheliei sciților şi tracilor”. Istoricul Eusebius de Cezarea în lucrarea Istoria Ecleziastică afirmă: !”Sfinții Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăștiat peste tot pământul locuit, Toma, după spusele tradiției, a luat țara parților, Andrei- Sciţia, Ioan Asia, unde şi-a petrecut viața până ce a murit la Efes…”. Din aceste câteva scrieri, dar i din altele putem deduce că Apostolul Andrei a străbătut Asia Mică, a mers în Peninsula Balcanică, ajungând apoi în Sciţia Mică (Scythia Minor), adică Dobrogea de astăzi, pentru a propovădui învăţătura creştină la nord de Dunăre. Sărbătorile creştine sunt comune pentru mai toate regiunile țării care, în general, sunt legate de credința creștină, unele dintre ele având caracter național, așa cum este Sfântul Apostol Andrei, o sărbătoare ce ne amintește de originea creștină a neamului nostru. Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat, ocrotitorul României, este legată de creștinarea românilor. Sărbătoarea a făcut parte dintr-un complex ritual de înnoire a timpului, numit Anul Nou Dacic. Este interesant cum poporul dacilor s-a identificat cu lupul, care are o profundă semnificație religioasă. Mulți etnologi şi lingvişti pun sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei în relaţie cu numele Sfântului Andrei (Andreiu/ “Andrea, cap de iarnă”), iar în limbajul popular, luna decembrie se numeşte “Undrea” (în Muntenia şi Transilvania), cu variantele “Andrea” şi mai rar “Îndrea” (în Oltenia, Banat şi Moldova). Așa cu este cazul și altor sărbători creştine, ziua sfântului s-a suprapus peste alte ceremonii (precreştine), iar în acest caz este vorba de Anul Nou Dacic. Acesta este explicaţia că în folclorul românesc sărbătoarea de Sânt Andrei este numită şi “Ziua Lupului”. Așadar, sărbătoarea sfântului Andrei s-a împletit cu vechile credințe și ritualuri care marcau Anul Nou Dacic, iar această perioadă a anului a rămas asociată, cu ziua lupului, fiind legată și de timpul când oamenii se pregăteau pentru un nou ciclu al muncilor agricole. Mircea Eliade a emis ideea că, etimologic, cuvântul dacus vine din frigianul daos și înseamnă lup, de aici trăgând concluzia că dacii ar fi avut confrerii inițiatice bazate pe cinstirea lupilor. Există mai multe ipoteze privind originea numelui dac, însă Eliade s-a inspirat din scrierile lui Strabon, ce afirmă că dacii se numeau daos, de aceea strămoșii noștri se numeau ei înșiși cei care sunt asemenea lupilor. Dacii luptau sub stindardul lupului, stindardul tradițional al tracilor: capul de lup cu corpul de dragon.
Extrasa din Cartea Traditia Rediviava, de Pr. Pompiliu Nacu
