Biserica Ortodoxă cinsteşte în chip deosebit pe sfinţi, martiri şi pe îngeri, rânduindu-le pomenire în calendar, slujbe în biserică, rugăciuni şi zugrăvirea în icoane pictate cu chipul şi numele lor. Parohia din Milano Nord Monza are ca patroni spirituali pe toți sfinții. În această duminică Biserica îi pomeneşte pe toţi sfinţii, atât pe cei care au trăit sub Lege, cât şi pe cei ce au trăit sub har. De ce avem o astfel de sărbătoare? Şi care este rostul ei? Mai întâi pentru a se arăta că mântuirea pe care ne-a adus-o Fiul lui Dumnezeu nu este o teorie sau o vorbire fără sens, ci este reală şi este posibilă pentru fiecare dintre noi, de asemenea pentru a ni se arăta că Duhul Sfânt este prezent, lucrător şi roditor prin oamenii care încă de pe pământ s-au lăsat pătrunşi de lucrarea Sa.
Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor încearcă să surprindă mulţimea norului de sfinţi. La început a fost dedicată martirilor, apoi va deveni o sărbătoare comună tuturor sfinţilor ce au existat în istorie, a celor care s-au nevoit în căutarea sfinţeniei, a celor pe care-i cunoaştem, dar şi a tuturor celor ale căror nume şi urme s-au pierdut. Sărbătoarea a fost introdusă oficial în Antiohia în veacul al IV-lea şi este atestată de o Omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur adresată tuturor Sfinţilor Martiri, unde spune că era prăznuită în prima Duminică după Rusalii: „N-au trecut încă şapte zile de când am săvârşit Sfântul Praznic al Rusaliilor şi iarăşi ne-a venit ceata dănţuitoare de mucenici, dar, mai bine spus, tabără şi oaste de mucenici, cu nimic mai prejos decât tabăra de îngeri pe care a văzut-o patriarhul Iacob, ci în întrecere cu ea şi egală ei“. În Biserica din Apus va fi introdusă oficial de Papa Bonifaciu în prima duminică după Rusalii, deci se sărbătoarea la fel ca în Biserica de Răsărit. Mai târziu în zona franco-germană, în secolul al IX-lea, sărbătoarea începe să se celebreze în luna noiembrie, iar un papă va muta din considerente practice celebrarea tuturor sfinţilor la 1 noiembrie, devenind o sărbătoare de toamnă de pomenire a morţilor, ce va rămâne în tradiţia occidentală până astăzi.
