Pentru a pune capat acestui neincetat drum catre sine, Fiul lui Dumnezeu devine om. daca ne iese, mergem asemenea preotului si levitului. Mergem pe langa cel de langa noi si nu impreuna cu el. Si asta si in conditiile in care el este "aproape mort".
Prin Hristos sunt chemat sa ies din mine, din lumea mea si sa intru in lumea divina. Cum? Iesind in intampinarea aproapelui.
Tanarul din Pilda samarineanului milostiv, il intreaba pe Mantuitorul: "Ce sa fac pentru a mosteni viata vesnica?" Iar Mantuitorul ii spune ca cel ce doreste aceasta viata, trebuie sa iubeasca. Deci, calea dobandirii si a simtirii vietii vesnice se descopera prin iubire, prin aproapele.
La intrebarea "Cine este aproapele meu?", Mantuitorul rosteste Pilda Samarinenului milostiv. Trebuie sa fim cu luare aminte la cum se intreaba. Tanarul zice: "Cine este aproapele meu?", iar Mantuitorul dupa ce a grait pilda, spune: "Care dintre cei trei a fost aproapele celui cazut intre talhari?". Din intrebarea Mantuitorului putem vedea ca lipsesc cuvintele "al meu". De ce? Pentru ca prin intruparea Sa, Hristos a largit sfera aproapelui. Aproapele devine tot omul din lume, pentru ca orice om este zidit dupa chipul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa mai intrebam "cine este aproapele meu?", ci sa ne intrebam "cui ii sunt eu aproape?". Insa, pentru a avea raspuns la aceasta intrebare, trebuie sa ajuti, sa fii binevoitor, sa faci ceva, sa fi interesat de cel de langa tine. Orice gest de iubire, cat de mic ar fi, pentru Dumnezeu e un lucru mare. El te vede mare din cel mai mic act de iubire.
Ne intrebam adesea ce trebuie sa facem pentru a ne mantui. Raspunsul valabil pentru toti, indiferent de timp, este cel primit de tanar: "Du-te si fa si tu la fel". Trebuie sa luam chipul samarineanului, ca sa mostenim imparatia cerurilor.
Samarinenul a dat ceva din timpul sau, din viata sa si dupa aceea a mers mai departe. A turnat vin si untdelemn asupra ranilor celui cazut intre talhari, l-a dus la o casa de oaspeti, a platit pentru ingrijirea lui ... Atunci cand vine vorba de aproapele, negociem mult cu noi insine. In lumea de astazi, o lume in care ne spunem ca nu mai avem timp suficient pentru noi, ne dorim sa nu ne iasa in cale aproapele. Iar daca ne iese, mergem asemenea preotului si levitului. Mergem pe langa cel de langa noi si nu impreuna cu el. Si asta si in conditiile in care el este "aproape mort".
Pr. Pompiliu Nacu
|
