Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie

Iubitul meu fiu, mai înainte de toate se cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pe Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si ziua si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si se cuvine sa-L slavesti si sa-L maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pe Cela ce ne-au facut si ne-au scos din îtuneric la lumina si din nefiinta la fiinta. O, cât de mare este mila ta Doamne, si gândul si cugetul tau, care ai spre noi oamenii! O, mare si minunata taina! O, cine va putea spune toate puterile Tale si lauda slavei Tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multa, locui întru noi oamenii si se arata noua. Dumnezeu a fost în cer si om pe pamânt si într-amândoua desavârsit. Si pe om si l-a facut fiu iubit si mostenitor împaratiei sale. O, mare este taina întelepciunii tale Doamne, care o ai cu noi oamenii! Cuvine-se dar sa marim pe Dumnezeul nostru si sa strigam împreuna cu David, zicând: „Strigai lui Dumnezeu, tot pamântul, slujiti lui Dumnezeu în veselie, intrati înaintea lui cu bucurie si cu veselie si cu curatie”

Despre Neagoe Basarab

Voievod Neagoe Basarab a fost vlăstar domnesc, născut într-o familie evlavioasă de părinţi creştini. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa, temătoare de Dumnezeu, se trăgea din familiaCraioveştilor. Neagoe, darul lui Dumnezeu al familiei dreptmări-toare, a fost unul din cei patru copii ai părinţilor. înrâurit de credinţa maicii sale, acest minunat copil a de­prins din fragedă vârstă învăţăturile mântuitoare şi virtuţile credinţei ortodoxe. Pentru că a cunoscut viaţa îmbunătăţită a părinţilor de la mănăstirea Bistriţa Vâlcii, ctitorie a străbunicilor săi,tânărul Neagoe s-a străduit să adune ca o albină din nectarul şi dulceaţa Sfintelor Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi care-1 vor ajuta mai târziu la alcătuirea scrierilor sale şi la conducerea poporului dreptcredincios spre multe împliniri. Deci, această mănăstire a devenit şcoală duhovnicească pentru evlaviosul voievod.Providenţa a făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistriţa să fie retras marele între patriarhi, Nifon al Constantinopolului, chemat în Ţara Româneasca, pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească. De la Sfântul Ierarh Nifon, mărinimosul şi bine-credinciosul Voievod Neagoe, a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia şi trezvia sufletului, învăţătura şi înţelepciunea lui Hristos, dobândind înalt spor sufletesc şi desluşind comorile duhovniceşti atât de viu prezente în obştea fraţilor acelei mănăstiri. înzestrat cu daruri intelectuale deosebite, prealuminatul Neagoe şi-a agonisit mai toată ştiinţa lumii şi cultura teologică a timpului său. De aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iubitorul de Hristos, Neagoe, în anul 1512, a fost chemat la demnitatea de Voievod al Ţării Româneşti, deşi el a refuzat această cinste cu smerite cuvinte: „Puneţi altul pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi”. Poporul însă, cunoscând vrednicia lui, 1-a rugat să accepte dregătoria, şi numai după multe stăruinţe fericitul „Neagoe se plecă glasului lor şi luă coroana şi schiptrul a toată Ţara Românească. Si îndată făcu judecată şi dreptate între oameni”. Sfântul Voievod s-a arătat chibzuit şi bun organizator al ţării, drept aceea toţi mulţumeau lui Dumnezeu pentru domnia lui, căci s-au învrednicit a vedea şi a avea domn ca acesta. Astfel domnia Sfântului a fost un răstimp de linişte şi prosperitate, într-o vreme când greutăţile apăsau asupra Ţării şi Bisericii din Balcani. Pentru ca toate să fie lucrate după voia Domnului, Sfântul Neagoe a iubit pacea cum spuneau cei din timpul său „cu toţi vecinii a fost împăcat”.Sfântul Voievod Neagoe Basarab, în credinţă şi iubire de Dumnezeu, în dreptate şi smerenie, cinstind amintirea învăţătorului său, Sfântul Ierarh Nifon, a adus în Ţara Românească sfintelor sale moaşte de la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, împăcându-1 în chip minunat cu prigonitorul său, Radu cel Mare. Sfântul Neagoe a rămas în memoria poporului român şi a tradiţiei Ortodoxe prin opera sa intitulată „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”. Este prima creaţie de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filozofic şi enciclopedic. În acelaşi timp învăţăturile sale sunt o adevărată lecţie de pedagogie morală şi spirituală, un adevărat cod de comportament fiinţial şi demnitate umană pentru toate timpurile. Dar nu numai aceste învăţături ni le-a lăsat moştenire măritul voievod, ci şi multe mănăstiri, biserici şi aşezăminte în ţara peste care a domnit timp de nouă ani, între care cea mai strălucită este Mănăstirea Argeşului, pe care Gavriil, Protul Sfântului Munte din acea vreme, a numit-o pentru măreţia ci Sionul Românesc. În scurta sa viaţă pământească de domnitor, Voievodul Neagoe Basarab, a fost socotit de toată lumea moştenitorul de drept al tradiţiilor imperiale bizantine, iar, în această calitate a ajutat toate popoarele creştine ortodoxe aflate sub stăpânirea semilunei, plătindu-le datoriile, re­parând multe mănăstiri şi biserici şi înzestrându-le cu cele necesare. În ziua de 15 ale lunii septembrie, anul mântuirii 1521, Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a mutat întru veşnicele locaşuri ale lui Dumnezeu, unde a primit cununa cea neveştejită a slavei Sale. Înalt Preasfinţitul Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, a reliefat pentru toţi cei prezenţi viaţa şi opera noului sfânt din calendarul nostru ortodox, Neagoe Basarab: „Sfântul Voievod Neagoe Basarab a rămas în memoria poporului român şi a tradiţiei ortodoxe prin opera sa intitulată «Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie», prima creaţie de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic şi enciclopedic”. La propunerea Prea Sfințitului Episcop Siluan făcută tinerilor reuniți la Roma s-a hotarât ca Adunarea Tinerilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei să fie sub ocrotirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 8-9 iulie 2008. La Sfânta Liturghie, săvârşită pe esplanada de lângă Catedrală Patriarhală, pe data de 26 octombrie 2008 a avut loc şi proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul (cel Smerit), părintele erei creştine, şi a domnitorului Ţării Româneşti, Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521), om de cultură isihastă şi „prinţ al păcii”.