foto: Nepsis Monza

       Încă din secolul al VII-lea, Biserica Apuseană va muta din considerente practice la 1 noiembrie cinstirea Tuturor Sfinţilor, fiind una din importantele sărbători de toamnă în care sunt pomeniţi morţii. În acelaşi secol călugării irlandezi au plecat să evanghelizeze Galia,

însă s-au confruntat cu diferite practici păgâne de origine celtă, printre care era şi sărbătoarea morţilor, „Samhain“ (Zeul Morţilor,Principele Întunericului).

Sărbătoarea marca începutul unui nou an şi era celebrată începând cu noaptea de 31 octombrie până a doua zi, la 1 noiembrie. Celţii credeau că în această noapte spiritele celor morţi puteau să revină în casele lor terestre, iar cei vii trebuiau să primească aceste spirite. Deschiderea uşilor altei lumi permitea intrarea spiritelor morţilor şi a spiritelor malefice. Un anumit segment al culturii occidentale va importa din religia celtă sărbătoarea morţilor, cunoscută astăzi cu numele englezesc „Halloween“. Sărbătoarea în sine nu are nici o legătură cu celebrarea Tuturor Sfinţilor din Tradiţia Ortodoxă (Prima Duminică după Rusalii) şi nici cu cea Catolică (1 noiembrie), însă industria comercială o leagă de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor din Tradiţia Occidentală. Practicile Halloween vor fi exportate în secolul al XVII-lea în Statele Unite, prin emigraţia irlandeză, devenind din sec al XIX-lea o sărbătoare de rezonanţă, cu importante conotaţii comerciale pe continentul american. Copiii deghizaţi în fantome, schelete, cap de mort şi vrăjitoare merg pe străzile oraşelor, bat la uşile caselor şi cer mici cadouri (bomboane), iar în caz de refuz spun cuvinte de blestem. Până în anii ’90 sărbătoarea nu era aşa de cunoscută de europeni, iar cea mai mare parte a românilor nici nu auzise de ea. Odată cu intrarea în Europa a marilor consorţii multinaţionale, sărbătoarea începe să ia proporţii, mai ales comerciale. Aparent este o sărbătoare în care copiii se distrează, însă pericolul pe care-l reprezintă înseamnă încercarea de a schimba rostul sfinţilor în viaţa noastră duhovnicească, ca mijlocitori dintre noi şi Dumnezeu, înseamnă reînvierea unor practici păgâne şi deturnarea valorilor perene ale sfinţeniei din religia creştină.

Pr. Pompiliu Nacu