Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului

Buna Vestire este praznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbato­reau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie.

Conferință pastorală semestrială pentru preoţii din Nord-Vestul Italiei

În ziua de 17 martie 2015, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în Parohia din Milano Nord-Monza, avut prima conferinţă pastorală semestrială, din Cadrul Anului Omagial al Misiunii Parohiei și Mănăstirii Azi. La această întâlnirea au luat parte toți preoții din Nord-Vest din protopopiatele: Lombardia I Centru, Lombardia II Nord,…

Semnul Sfintei Cruci

S-a stabilit că obiceiul facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, potrivit. Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea spune că a descoperit, în special, proprietăţile bactericide unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.

Duminica Sfintei Cruci

În a treia Duminica din Postul Mare, Biserica Ortodoxă a sărbătoreşte Cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce. Calendaristic, dar şi liturgic, în Biserica Ortodoxă ziua Crucii se sărbătoreşte în fiecare vineri prin postire, fiindcă aceasta este zi de întristare care ne aminteşte de Patimile şi Răstignirea Mântuitorului. Din punct de vedere istoric această sărbătoare este amintită într-un vechi manuscris descoperit la Ierusalim din secolul XIII, sărbătoarea din această duminică din Postul Mare se intitula: ,,Praznicul celei de a treia închinări a Crucii”.

Zilele babei (sau babelor) sau babele

Numeroase surse leagă începutul primăverii de Zeul Marte, dar şi de Baba Martie sau Baba Dochia. Nu mă voi opri asupra aspectelor istorice şi sensurilor mitologice pe care le are Zeul Marte, Zeiţa Mamă, sau Baba Martie la romani, la turci sau bulgari, ci voi încerca să fac câteva referiri generale la ceea ce este specific poporului român.

În DEX cuvântul babă (баба) este de origine bulgară, iar în limba greacă se spune βάβα, βάβω şi are sensul de „femeie bătrână”, de „bunică” sau “femeie în vârstă”, trecută de prima tinereţe. În vorbirea curentă când te adresezi unei peroane cu acest apelativ poate avea un sens ireverenţios. La români zilele babei marchează sfârşitul iernii şi anunţă începutul primăverii, fiind considerate primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, perioadă în care vremea este adesea foarte schimbătoare. Tradiţia profană leagă zile babelor, de primele nouă zile ale lunii martie, de sosirea primăverii, mai exact de Baba Dochia, personaj din mitologia populară.

Cine a fost Baba Dochia sau Odochia? (cea care leapădă cojoacele) Este un personaj important în mitologia română. Sunt numeroase versiuni ale acestui mit al cărui nume se pare că derivă în calendarul bizantini de la Sfânta Evdochia, care a trăit în vremea împăratului Traian şi care este sărbătorită la 1 martie. Mitul Dochei spune că: “era o bătrână care a plecat cu oile la munte îmbrăcată cu nouă cojoace; vremea a început să se încălzească şi plouând zilnic a început să-şi lepede cojoacele, unul după altul, până când, în ultima zi, un îngheţ brusc a degerat-o, lăsând-o în chip de stană de piatră pe munte, împreună cu turma sa”[1].

Tradiţii profane de primăvară – Mărţişorul şi  Babele

În următoarele rânduiri voi încerca să schiţez câteva ideii despre două sărbători de primăvară ale românilor, este vorba despre Mărțișor şi zilele Babelor. Deşi vorbim despre două evenimente care ţin de tradiţia populară profană şi considerăm că nu au tangenţe cu viaţa bisericii creştine, totuşi trebuie să le rememorăm pentru că altfel este riscul de a le pierde ireparabil. În secolul vitezei nu ne interesează trecutul, ci numai prezentul. A pierde legătura cu trecutul, chiar dacă acesta este profan, este un mare risc de a rămâne fără rădăcini, iar o cultură fără rădăcini şi fără trecut este o cultură sortită pieirii, este o lume fără istorie.

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională care marchează începutul primăverii şi corespunde zilei de 1 Martie, fiind una dintre sărbătorile populare româneşti autentice. Ea se celebrează în Moldova; Bulgaria, Macedonia, Grecia, dar mai ales în România. Cuvântul „mărţişor” este diminutivul cuvântului Martie, care în limba greacă înseamnă (Μάρτης – Martis). În această zi se oferă mici cadouri fetelor, mamelor sau surorilor. Aceste cadouri pot fi simboluri de animale, flori, inimioare; darurile fiind legate cu un şnur de culoare albă şi roşie, care din punct de vedere simbolic exprimă dragostea şi nobleţea. Ele se înmânează celor iubiţi şi stimaţi ca un semn de respect şi dragoste la 1 Martie, odată cu sosirea primăverii.

Câteva îndemnuri și gânduri privind ora de religie pentru copiii Bisericii noastre

Dragi părinți, nași sau unchi care aveți copiii, finii sau nepoții în România,

 Multe s-au spus și s-au scris cu privire la ora de religie în școlile din România, în ultima vreme.

Cert este că, dacă copiii Bisericii noastre nu sunt înscriși la ora de religie până în ziua de 6 martie, ei nu vor putea participa la acest curs fără implicarea noastră a tuturor, nu doar pentru propriii noștri copii, ci și pentru fini sau nepoți și chiar pentru vecinii din țară care poate nu se pricep să procure sau să completeze formularul de înscriere.

 De ce e nevoie de această înscriere? Pentru că, între timp, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în mod automat, an de an, ora de religie a devenit „opțională”, putând să participe la ea doar copiii care au fost înscriși de către părinții lor care au completat un formular așa cum este și cel care se găsește pe site-ul internet al episcopiei sau la parohia pe care o frecventați. 

Scurt cuvânt catehetic despre Triod

 

Triodul este una din cele trei perioade a anului liturgic, care mai este numită și perioada prepascală fiind și numele unei cărți liturgice ortodoxe, folosit pentru unsprezece săptămâni care precede Paștilor. Astfel, Triodul mai este şi carte liturgică a Bisericii Ortodoxe de rit bizantin.

Numele de Triod vine din termenul grecesc triodion (τριώδιον), compus din cuvintele: „tria” (τρια) trei şi „odi” (ώδή), (tria-trei și odi/cântare în trei ode sau strofe), ceea ce înseamnă trei cântări poetice ale „canonului” de la utrenie, în loc de nouă cât se cântă peste an în timpul Octoihului. Nu înseamnă că dacă strofele cântărilor sunt mai puține slujbele sunt mai scurte, dimpotrivă, uneori slujbele sunt mult mai lungi. Poeţii Triodului sunt teologi care vorbesc de misterul Învierii, meditând zilnic şi având ca sursă de inspiraţie textele biblice, de aceea în fiecare zi este citită câte o compoziţie poetică  care are o anume pedagogie spirituală şi o direcţie teologică. 

Conferinţă în Parohia din Milano Nord-Monza despre: ”Medicină şi spiritualitatea creştină”

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Siluan, în seara zilei de joi 12 februarie 2015 în Parohia „Toţi Sfinţii” din Milano Nord-Monza a avut loc întâlnirea lunară din Protopopiatul Lombardia II Nord. La această întâlnire a fost invitata diac. prof Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie din Iaşi şi realizatorul emisiunii; “Lumina celui nevăzut” de la Tv. Trinitas, care a vorbit despre: ”Medicină şi spiritualitatea creştină (convergențe dintre experienţa filocaliei şi rezultatele neuroştiinţelor). În prima parte pr. protopop Pompiliu Nacu, a arătat care sunt ultimele descoperiri în domeniul medicinii, ce înseamnă neuroştiinţele şi care sunt paşii pe care i-a făcut ştiinţa, în general, către teologie. În termeni generali, neuoroştiinţele studiază sistemul nervos aplicând metodologia științifică în analiza funcţionării neuronale. În prima parte părintele Sorin l-a citat de mai multe ori pe Evagrie Ponticul, care vorbeşte despre abandonul omului vechi şi dobândirea unei vieţi reînnoite, a omului nou. Întreaga luptă a sufletului se dezvoltă între efortul de a te depărta de patimi şi în a dobândi virtuţile.

Socrate e Gesù

Socrate di Atene[1] (470-399 a. C.) è il personaggio più enigmatico di tutta la storia della filosofia. Fu definito il padre di varie correnti filosofiche ed e stato condannato per la sua attività di filosofo. Fu accusato, processato e condannato alla morte, perché “introduceva nuovi dei e portava i giovani alla perdizione”. Da una parte Gesù entrando in terra pagana compie le profezie che erano fate, non soltanto dai profeti del antico Testamento, ma anche dai filosofi pagani. In questo seno vi daro un esempio tra Gesù e Socrate.

La donna samaritana – Omelia

Care sorelle e cari fratelli in Cristo,

La proposta di preghiera e di riflessione di questa settimana per l’unità dei cristiani (2015) ci arriva dal Brasile. Il brano ci propone l’incontro tra Gesù e una donna della Samarìa che diventa simbolo dell’incontro e della relazione tra Dio e l’uomo. Samaria era una regione che si trovava fra Giudea e la Galilea. Tra samaritani e giudei esisteva un antico conflitto, perché gli antenati dei samaritani si erano separati dalla Monarchia del Sud, e successivamente dopo l’invasione degli Assiri si  mescolarono con i popoli pagani. Per i Giudei, i Samaritani erano un popolo “impuro”, per il fatto che si inchinavano agli idoli, ma anche per il fatto che abbiano cambiato il luogo d’inchino, Gerusalemme con il Monte Garizim. Per un Giudeo era insulto molto grave essere paragonato ad un samaritano. Gesù arrivò a mezzogiorno alla città di Sicàr, dove c’era il pozzo di Giacobbe. Assetato, stanco di camminare si fermò e mentre stava riposando, arrivò al pozzo una donna samaritana per prendere l’acqua. Gesù le disse: «Dammi un po’ d’acqua da bere». La donna rispose: «Perché tu che vieni dalla Giudea chiedi di bere da me che sono Samaritana?» Si sa che i Giudei non hanno buoni rapporti con i Samaritani. I due temi su cui mi fermerò in questa sera sono: 1. L’incontro tra Gesù e i pagani e. il secondo riguarda Gesù l’acqua viva