Întâlnirea preoţilor ortodocşi în Parohia din Milano Nord-Monza

În seara zilei de duminică, 17 aprilie, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Siluan, în Parohia „Toţi Sfinţii” din Milano Nord-Monza, a avut loc întâlnirea preoţilor ortodocşi din Milano şi împrejurimi. Acesta a fost ultima întâlnire din cadrul seriilor de vecernii ortodoxe din perioada Postului Mare la care au participat preoţii şi credincioşii ortodocşi; greci, români, ruşi, moldoveni şi ucraineni. Părintele arhimandrit grec Teofilakto Vitsos, a ţinut un cuvânt de învăţătură, acesta fiind însoţit de un cor de 6 psalți de la Tesalonic, Grecia, iar părintele Arhimandrit Ambrozie, de corul parohie. Cele trei coruri,

Nou început de slujire în Parohia ”Paisie Aghioritul” din Cuggiono – Magenta

Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mijlocirea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul și cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Siluan al Italiei, Joi 31 martire, s-a pus început de slujire în Parohia cu hramul ”Sfântului Paisie Athonitul” din Cuggiono-Magenta. Această parohie va deservi nevoile spirituale ale românilor ortodocși, și nu doar români, din zona de Nord Vest a…

Programul Sfintelor Slujbe în perioada Postului Mare 2016 (Săptămâna a treia a patra și a cincea)

Programul Sfintelor Slujbe în perioada Postului Mare 2016 Săptămâna a 3-a din Post. Duminica Sfintei Cruci. Duminică 03 aprilie, 08.30 Utrenie. Sf. Liturghie; Luni 04 aprilie, 18.30 Spovediri Miercuri 06 aprilie, 09.00 Conferință Eparhială la Parohia de la Lodi; Spovediri; Vineri 08 aprilie, 09.00 Sf. Liturghie a Darurilor mai Înainte Sfințite. Spovediri; 18.30 Acatist. Spovediri;…

Cinstirea Sfintei Cruci în Duminica a treia din Postul Mare

Semnul Sfintei Crucii este permanent prezent în viaţa creştinului şi în viaţa Bisericii, este semnul care se aşează pe lăcaşurile de închinare, se găseşte în casele noastre, pe morminte, în cărţile de cult şi pe obiectele bisericeşti. Viaţa Bisericii şi a creştinului se desfăşoară sub semnul crucii, de la începutul vieţii până la sfârşit. Hristos a biruit moartea cu moarte Sa, acceptând moartea, deşi ar fi putut să o evite. Cuvântul Crucii rămâne o mare taină dumnezeiască, el a fost definit iubirea dumnezeiască ce depăşeşte orice înţelegere omenească, este deplina măsură a dragostei lui Hristos pentru lume, este coborârea Sa în lume, este biruinţa asupra răului, asupra morţii, biruinţa împotriva obstacolelor vieţii şi dificultăţilor, nu prin evitarea sau ocolirea acestora, ci prin asumarea lor.

Tabără de formare la Mănăstirea Putna

În perioada de 28.03.2016 – 01.04.2016, cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan al Episcopiei  Ortodoxe Române al Italiei, a avut loc Tăbăra de la Mănăstirea Putna, care a avut ca scop, formarea noii generații de animatori, organizatori și voluntari pentru taberele de vară din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei. La această întâlnire au participat 16 adolescenți majori, din mai multe parohii ale Italiei. Tineri ce au fost selectați de către părinții protopopi sau responsabilii de tineret

Clipe de bucurie și comuniune trăite între tinerii a două parohii – Bruxelles și Milano Nord-Monza

”Am mai rămas cu amintirea unei minunate experiențe care ne-a umplut inimile de bucurie.”

M-am gândit, însa, că această bucurie trebuie să va fie povestita și împărtășită, pentru că frumosul mereu aduce ceva plăcut și altora, mai ales dacă acest „frumos” se petrece într-o perioadă așa de importantă a anului.

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Siluan, în ziua de 23 Martie, un grup de 23 de tineri Neptici au venit în vizită în „Mediolanumul modern și cel antic” și până Duminică ne-am bucurat de prezența lor, împărtășindu-ne experiențe, trăind momente care abia așteaptă să fie povestite.

Este important să remarcăm că aceștia sunt niște tineri foarte curajoși, care și-au luat inima în dinți și au ales să nu anuleze pelerinajul, chiar dacă riscul de a nu-i vedea a existat, ținând cont de atentatele ce au avut loc în orașul lor. Aceștia au sosit din Bruxelles, capitala Belgiei, care a trăit momente de risc și nesiguranță foarte mare, dar rugăciunile personale, precum si cele ale bisericii și părinților i-au apărat de orice primejdie. Trebuie să nu încetam aceste rugăciuni tainice și să avem o permanentă prezență a lui Dumnezeu în viața noastră, chiar și atunci când suntem în afara oricărui pericol. Cred că în vremurile în care trăim avem nevoie de rugăciuni mai mult ca niciodată. O să încerc că descriu în câteva cuvinte pelerinajul pe care l-au organizat acești tineri în trei orașe ale Lombardiei.

Seconda Domenica della Quaresima – San Gregorio Palama

Gregorio Palama, nato nel 1296, primogenito di una grande famiglia di Costantinopoli, compie degli studi solidi e brillanti, specialmente di filosofia. All’età di vent’anni abbraccia la vita monastica e si stabili nel Monte Athos per vivere una vita di ascesi e di preghiera, ma rimane in rapporto con diversi gruppi spirituali di Tessalonica. Dal 1338 e coinvolto in una controversia con il filosofo greco Barlaam (1290-1348) di Calabria, polemica che avrà un’importanza fondamentale per la teologia e spiritualità bizantina. La Chiesa Ortodossa festeggia questo san padre nella seconda domenica della Quaresima, chiamata “Domenica di Gregorio Palama” e nel 14 novembre.

La spiritualità della trasfigurazione che ha nel centro “la luce taborica ”costituisce un tema molto importante nella vita contemplativa, un tesoro immenso che riguarda la luce interiore e la vita illuminativa nell’esperienza mistica ortodossa. La dottrina palamita delle energie divine increate è collocata al centro di un’antica tradizione di vita, di pensiero, di santità e ha le sue basi in una profonda esperienza spirituale.

L’Annunciazione  

 

Una persona che entra in una chiesa ortodossa vede sempre sulle porte centrali dell’iconostasi la scena dell’Annunciazione: sul battente destro c’è l’icona della Vergine Maria e sul battente sinistro l’arcangelo Gabriele. L’idea centrale che vuole sottolineare l’immagine dell’Annunciazione (in greco “Buona Notizia”) è “l’inizio dell’ingresso del Logos di Dio nell’umanità attraverso il grande mistero dell’Incarnazione”. L’evento indica, che non siamo più soli, poiché Dio si è fatto uomo e ha lasciato cosi la sua presenza vittoriosa nel mondo, fino alla fine dei secoli. La festa annuncia l’apertura delle porte dei cieli, durante la quale il Figlio di Dio viene nel mondo per dissipare le tenebre e le notti, in cui si trovavano i popoli; oggi è l’inizio della nostra salvezza, cosi come si canta nel tropario della festa: Oggi ha inizio la nostra salvezza e la manifestazione dell’eterno mistero; il Figlio di Dio diventa Figlio della Vergine e Gabriele annunzia la grazia”. La festa è celebrata il 25 marzo, giorno dell’equinozio di primavera secondo le concezioni degli antichi, nove mesi esatti prima della Natività (25 dicembre) e sei mesi dopo il concepimento di Giovanni Battista (23 settembre). La festa cade sempre nella Grande Quaresima,

Ce înseamnă cuvântul ortodox?

Câteva gânduri despre Ortodoxie

Voi încerca să subliniez câteva noţiuni generale care definesc Ortodoxia, însă nu voi încerca o tratare exhaustivă, deoarece subiectul este unul foarte complex. Înainte de a face o analiză a cuvântului în sine trebuie spus că Ortodoxia nu este înţelegerea exclusiv raţională a unor sume de adevăruri, ci înseamnă asumarea şi trăirea vieţii în Hristos. Tratarea acestui subiect este unul vast şi ţine de o abordare academică. Văzută din exterior, Ortodoxia ar putea părea pentru unii o credinţă mult prea ancorată în trecut, legată de o latură mistică, de aceea este asociată de cei mai puţin avizaţi, cu Bisericile Vechi Orientale şi este asimilată cu anumite mistere ale Orientului, cu lipsa de logică şi raţionalitate, ceea ce din punct de vedere istoric şi teologic este greşit.

Sensul cuvântului „ortodox” vine din limba greacă şi este compus din două elemente: orthos care înseamnă drept, corect, în chip drept şi doxa care are sensul de părere, slavă, glorie, cinste, însă înseamnă si „dreaptă credinţă” „dreaptă opinie”. Acest termen indică dreapta credinţă, în continuitate directă şi neîntreruptă cu tradiţia apostolică şi patristică a Sfinţilor Părinţi. În limbile slave şi în alte limbi orientale termenul este tradus ca „pravoslavie”, care înseamnă „dreaptă mărire a lui Dumnezeu”.

Diferența între icoană și idol

Icoana este un obiect de închinare, liturgic, simbolic şi estetic, iar funcţia ei nu este doar aceea de a încânta ochiul, ci aceea de a mijloci dialogul personal al credinciosului cu actul credinţei sale. Ea vesteşte prezenţa, mărturia proniei sale, deschide o uşă transcendentului în această lume materială.

Icoanele sunt mijloace de exprimare a Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţiei, de transmitere a Revelaţiei divine, iar renunţarea la o astfel de tradiţie, renunţarea la iconografie înseamnă lepădarea Scripturii, Tradiţiei şi a Bisericii. Prin Sfânta Liturghie şi prin iconografie, Sfânta Scriptură trăieşte în Biserică şi în fiecare dintre mădularele ei. A nesocoti icoanele, înseamnă a desconsidera generaţii întregi de creştini care le-au cinstit, dar mai ales înseamnă a condamna o mare parte din Scriptură care este zugrăvită şi interpretată, prin iconografie pe pereţii bisericilor.

Icoana zilelor de astăzi se află într-o situaţie paradoxală. Pe de o parte, este supusă distrugerii de către cei ce o neagă (protestanţi, neoprotestanţi sau atei), iar pe de altă parte, începe să depăşească graniţele lumii ortodoxe fiind redescoperită de aceeaşi lume heterodoxă, care până mai ieri o nega.

Martisorul

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională care marchează începutul primăverii şi corespunde zilei de 1 Martie, fiind una dintre sărbătorile populare româneşti autentice. Ea se celebrează în Moldova; Bulgaria, Macedonia, Grecia, dar mai ales în România. Cuvântul „mărţişor” este diminutivul cuvântului Martie, care în limba greacă înseamnă (Μάρτης – Martis). În această zi se oferă mici…

De ce avem nevoie pentru slujba înmormântării?

Toate obiectele funerare necesare la slujba de înmormântare și toate practicile de la această slujbă țin de grija pentru cel adormit și de dorința de binefacere pentru sufletul lui. Având acest caracter, ele trebuie păstrate, îndeplinite și cultivate, fără ca unele dintre ele să fie impuse și fără teama de a greși dacă ceva nu am respectat.

Sujba Înmormântării, ca și cea a parastaselor sau pomenirilor pentru cei răposați, cuprinde o rânduială foarte bine stabilită și respectată aproape pretutindeni de către slujitori, așa cum apare ea în cărțile noastre de cult. Din păcate, atât cartea numită Panihida, cât și Molitfelnicul sau Agheasmatarul, care cuprind rânduielile tuturor serviciilor funebre, ne informează foarte puțin privitor la lucrurile necesare pentru săvârșirea lor.

Cât de des ne este permis să ne împărtășim?

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!

Ce îndemn călduros! Ce invitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa-zişi „de biserică” (în comparaţie cu majoritatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămânem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâmplă,