Martisorul

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională care marchează începutul primăverii şi corespunde zilei de 1 Martie, fiind una dintre sărbătorile populare româneşti autentice. Ea se celebrează în Moldova; Bulgaria, Macedonia, Grecia, dar mai ales în România. Cuvântul „mărţişor” este diminutivul cuvântului Martie, care în limba greacă înseamnă (Μάρτης – Martis). În această zi se oferă mici…

De ce avem nevoie pentru slujba înmormântării?

Toate obiectele funerare necesare la slujba de înmormântare și toate practicile de la această slujbă țin de grija pentru cel adormit și de dorința de binefacere pentru sufletul lui. Având acest caracter, ele trebuie păstrate, îndeplinite și cultivate, fără ca unele dintre ele să fie impuse și fără teama de a greși dacă ceva nu am respectat.

Sujba Înmormântării, ca și cea a parastaselor sau pomenirilor pentru cei răposați, cuprinde o rânduială foarte bine stabilită și respectată aproape pretutindeni de către slujitori, așa cum apare ea în cărțile noastre de cult. Din păcate, atât cartea numită Panihida, cât și Molitfelnicul sau Agheasmatarul, care cuprind rânduielile tuturor serviciilor funebre, ne informează foarte puțin privitor la lucrurile necesare pentru săvârșirea lor.

Cât de des ne este permis să ne împărtășim?

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!

Ce îndemn călduros! Ce invitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa-zişi „de biserică” (în comparaţie cu majoritatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămânem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâmplă,

Ce comoară are țara noastră!

La Rosia Montana metalul cel mai cautat nu este uraniul, wolframul, litiumul ori cobaltul… ci aurul. Nu este vorba de un zacamant de aur obisnuit, comun, masurabil prin puritate, asa cum suntem obisnuiti in 18 sau 24 de karate. Este vorba de un zacamant cu adevarat special, un zacamant unic in lume…Ei bine, este vorba de AURUL MONOATOMIC. Probabil ca unii dintre cititori, se intreaba ce este atat de special la el. Marturisesc ca la fel am interpretat si eu informatia pana cand am aflat despre calitățile și, mai cu seama de proprietatile lui terapeutice, fara insa a le ignora pe cele militare!

Intamplarea – daca pot spune asa – a fost sa cunosc un „om”, cetatean roman, geolog de profesie, plecat din tara in urma cu 40 de ani, stabilit in Toronto, aflat in vizita la o ruda din Brasov. „Omul” avea contract cu o companie canadiana, companie angajata de Gabriel Resurse, concesionarul terenurilor de la Rosia Montana, pentru studii si prospectii geologice privind straturile si componenta solului. Intr-o discutie pornita de la o tema IT… povestea a curs spre Rosia Montana si comorile locului.

Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod

La Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, Geneva, Elveţia, lucrările Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, privitoare la pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod, au continuat în zilele de luni, marţi şi miercuri (25, 26 şi 27 ianuarie 2016). În aceste zile, la Chambésy, discuţiile s‑au axat asupra regulamentului de funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod, dar au fost şi discuţii practice, referitoare la locul desfăşurării acestuia.

Între temele importante aflate pe ordinea de zi s-au aflat: impedimente la căsătorie, diaspora ortodoxă, misiunea Bisericilor Ortodoxe locale la promovarea idealurilor creştine ale păcii, libertăţii, frăţietăţii şi dragostei între popoare ş.a. „Lucrările Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe au continuat aici, la Chambésy, şi până acum sunt rezultate îmbucurătoare. Întâi de toate s-a stabilit definitiv ca reuniunea Sfântului şi Marelui Sinod să aibă loc în insula Creta, pentru că este o Biserică autonomă, sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice. Data a fost stabilită în perioada 16‑27 iunie 2016. De asemenea, s-au făcut progrese în ceea ce priveşte ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod. Putem să spunem că până acum s-au aprobat anumite teme care vor fi prezentate Sfântului şi Marelui Sinod. Acestea au fost aprobate în trecut de către Conferinţele presinodale, singurele care, luând hotărâri în unanimitate, au avut căderea să aprobe aceste teme, iar acum Sinaxa să le primească pentru a fi înaintate Sfântului şi Marelui Sinod. Acestea sunt: diaspora ortodoxă; modul de acordare şi proclamare a autonomiei unei Biserici locale; postul şi modul în care el se aplică astăzi; relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine, deci cu celelalte Biserici şi confesiuni creştine şi misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”, ne-a declarat Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei şi Exarh patriarhal. Toate aceste teme, abordate în cadrul Sinaxei, vor fi pregătite în patru limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză, greacă şi rusă), care sunt limbile oficiale ale Sfântului şi Marelui Sinod.

Tradiții pentru sărbătorile de iarnă

În perioada serbărilor de iarnă, în Parohia”Toți Sfinții” din Milano Nord-Monza au avut loc mai multe manifestări legate de obiceiurile de iarna: capra, cerbul, căiuții, steaua și plugușorul. Aceste datini ne reamintesc de momentele de bucurie ale copilăriei noastre și le oferă tinerilor și copiilor care trăiesc în această țară o legătură cu tradițiile noastre strămoșești. Câteva cuvinte despre capră. Acesta este confecționată dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată şi încreţită în forma părului. În loc de aceasta, se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea. În timpul jocului este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Ea saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă.

Ce este Aghesama mare?

Sărbătoarea Botezului Domnului la început nu se numea „Botezul Domnului” sau „Boboteaza”, aşa cum o cunosc astăzi oamenii, ci se numea „Teofanie” sau „Epifanie”, adică sărbătoarea „Arătării Domnului”, fiindcă la Iordan s-a descoperit în chip solemn taina fiinţei lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că termenul Epifanie are o conotaţie hristologică, fiindcă în apele Iordanului arată Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, în timp ce termenul Teofanie are o dimensiune trinitară, fiind o mărturie biblică clară a existenței și prezenței Sfintei Treimi.

Sfântul Grigorie de Nazianz o numeşte Sărbătoarea Luminilor, fiindcă Hristos a venit în lume pentru a fi lumina lumii, care luminează pe toţi cei ce erau întru întuneric. În primele patru veacuri Naşterea Domnului era sărbătorită împreună cu Botezul, adică la 6 ianuarie. Din secolul al IV-lea Părinţii Bisericii au rânduit ca Naşterea Domnului să fie sărbătorită pe 25 decembrie, iar în ziua de 6 ianuarie să se sărbătorească Botezul Domnului.

 

Originea istorică a sărbătorii şi structura ei liturgică în Ierusalim, despre care avem numeroase documente.

Colinde de Craciun în parohie

Colindele sunt daruri teologice, literare şi folclorice, unul din mijloacele de transmitere a Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Pe vremea când nu aveam universităţi, şcoli medii sau primare, pe vremea când nu aveam cărţi sau caiete, aveam colindele. Ele sunt parte integrantă a folclorului religios, sunt cântecele noastre strămoşeşti şi au o valoare nepreţuită, prin originea şi mai ales prin vechimea lor. Oricare ar fi părerea specialiştilor în privinţa colindelor, un lucru este sigur şi anume că ele s-au plămădit odată cu poporul român şi cu răspândirea creştinismului pe meleagurile ţării noastre. Prezenţa în colinde, dar şi în obiceiurile de Anul Nou a numelui „bădica Traian” (împăratul Traian) ne aminteşte de originea latină a neamului nostru.