De ce avem nevoie pentru slujba înmormântării?

Toate obiectele funerare necesare la slujba de înmormântare și toate practicile de la această slujbă țin de grija pentru cel adormit și de dorința de binefacere pentru sufletul lui. Având acest caracter, ele trebuie păstrate, îndeplinite și cultivate, fără ca unele dintre ele să fie impuse și fără teama de a greși dacă ceva nu am respectat.

Sujba Înmormântării, ca și cea a parastaselor sau pomenirilor pentru cei răposați, cuprinde o rânduială foarte bine stabilită și respectată aproape pretutindeni de către slujitori, așa cum apare ea în cărțile noastre de cult. Din păcate, atât cartea numită Panihida, cât și Molitfelnicul sau Agheasmatarul, care cuprind rânduielile tuturor serviciilor funebre, ne informează foarte puțin privitor la lucrurile necesare pentru săvârșirea lor.

Cât de des ne este permis să ne împărtășim?

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!

Ce îndemn călduros! Ce invitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa-zişi „de biserică” (în comparaţie cu majoritatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămânem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâmplă,

Ce comoară are țara noastră!

La Rosia Montana metalul cel mai cautat nu este uraniul, wolframul, litiumul ori cobaltul… ci aurul. Nu este vorba de un zacamant de aur obisnuit, comun, masurabil prin puritate, asa cum suntem obisnuiti in 18 sau 24 de karate. Este vorba de un zacamant cu adevarat special, un zacamant unic in lume…Ei bine, este vorba de AURUL MONOATOMIC. Probabil ca unii dintre cititori, se intreaba ce este atat de special la el. Marturisesc ca la fel am interpretat si eu informatia pana cand am aflat despre calitățile și, mai cu seama de proprietatile lui terapeutice, fara insa a le ignora pe cele militare!

Intamplarea – daca pot spune asa – a fost sa cunosc un „om”, cetatean roman, geolog de profesie, plecat din tara in urma cu 40 de ani, stabilit in Toronto, aflat in vizita la o ruda din Brasov. „Omul” avea contract cu o companie canadiana, companie angajata de Gabriel Resurse, concesionarul terenurilor de la Rosia Montana, pentru studii si prospectii geologice privind straturile si componenta solului. Intr-o discutie pornita de la o tema IT… povestea a curs spre Rosia Montana si comorile locului.