Zilele babei (sau babelor) sau babele

Numeroase surse leagă începutul primăverii de Zeul Marte, dar şi de Baba Martie sau Baba Dochia. Nu mă voi opri asupra aspectelor istorice şi sensurilor mitologice pe care le are Zeul Marte, Zeiţa Mamă, sau Baba Martie la romani, la turci sau bulgari, ci voi încerca să fac câteva referiri generale la ceea ce este specific poporului român.

În DEX cuvântul babă (баба) este de origine bulgară, iar în limba greacă se spune βάβα, βάβω şi are sensul de „femeie bătrână”, de „bunică” sau “femeie în vârstă”, trecută de prima tinereţe. În vorbirea curentă când te adresezi unei peroane cu acest apelativ poate avea un sens ireverenţios. La români zilele babei marchează sfârşitul iernii şi anunţă începutul primăverii, fiind considerate primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, perioadă în care vremea este adesea foarte schimbătoare. Tradiţia profană leagă zile babelor, de primele nouă zile ale lunii martie, de sosirea primăverii, mai exact de Baba Dochia, personaj din mitologia populară.

Cine a fost Baba Dochia sau Odochia? (cea care leapădă cojoacele) Este un personaj important în mitologia română. Sunt numeroase versiuni ale acestui mit al cărui nume se pare că derivă în calendarul bizantini de la Sfânta Evdochia, care a trăit în vremea împăratului Traian şi care este sărbătorită la 1 martie. Mitul Dochei spune că: “era o bătrână care a plecat cu oile la munte îmbrăcată cu nouă cojoace; vremea a început să se încălzească şi plouând zilnic a început să-şi lepede cojoacele, unul după altul, până când, în ultima zi, un îngheţ brusc a degerat-o, lăsând-o în chip de stană de piatră pe munte, împreună cu turma sa”[1].

Tradiţii profane de primăvară – Mărţişorul şi  Babele

În următoarele rânduiri voi încerca să schiţez câteva ideii despre două sărbători de primăvară ale românilor, este vorba despre Mărțișor şi zilele Babelor. Deşi vorbim despre două evenimente care ţin de tradiţia populară profană şi considerăm că nu au tangenţe cu viaţa bisericii creştine, totuşi trebuie să le rememorăm pentru că altfel este riscul de a le pierde ireparabil. În secolul vitezei nu ne interesează trecutul, ci numai prezentul. A pierde legătura cu trecutul, chiar dacă acesta este profan, este un mare risc de a rămâne fără rădăcini, iar o cultură fără rădăcini şi fără trecut este o cultură sortită pieirii, este o lume fără istorie.

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională care marchează începutul primăverii şi corespunde zilei de 1 Martie, fiind una dintre sărbătorile populare româneşti autentice. Ea se celebrează în Moldova; Bulgaria, Macedonia, Grecia, dar mai ales în România. Cuvântul „mărţişor” este diminutivul cuvântului Martie, care în limba greacă înseamnă (Μάρτης – Martis). În această zi se oferă mici cadouri fetelor, mamelor sau surorilor. Aceste cadouri pot fi simboluri de animale, flori, inimioare; darurile fiind legate cu un şnur de culoare albă şi roşie, care din punct de vedere simbolic exprimă dragostea şi nobleţea. Ele se înmânează celor iubiţi şi stimaţi ca un semn de respect şi dragoste la 1 Martie, odată cu sosirea primăverii.